Bărbatul care nu-și poartă casa cu frică de Dumnezeu este un laș îmbrăcat în vorbe mari. Nu familia îl apasă, ci păcatul din el. Când ridici vocea peste soție, când disprețuiești lacrima ei și te ascunzi în spatele „bărbăției”, ai pierdut deja lupta. Nu femeia ți-a furat pacea, ci mândria. Nu soția ți-a slăbit puterea, ci patima. Casa în care bărbatul nu se roagă ajunge grajd, iar masa fără binecuvântare devine judecată.
Bărbatul adevărat nu lovește, nu umilește, nu domină. El rabdă, tace, muncește și se smerește. Își ține familia ca pe Sfântul Potir: cu cutremur și responsabilitate. Cine își batjocorește soția își semnează osânda singur, iar cine își neglijează copiii își pregătește plânsul bătrâneții. Dumnezeu nu întreabă câți bani ai strâns, ci câte suflete ai pierdut în propria casă.
Parintele Calistrat
