Despre iertarea care nu se dă!

1441

Cât de mult vor suferi cei chemați de Împăratul Nemuritor la masa nupțială și nu au venit! Fiecare Liturghie este o Cină de taină. Ce durere mare vor avea ei, așa cum și cinstea oferită este unică, irepetabilă și foarte mare! Ce mult se vor tângui cei care au pierdut Sfânta Împărtășanie! Cât de mult se vor osândi cei care nu se spovedesc și nu-și îndreaptă viața, lăsând păcatele.

Există o iertarea pe care Domnul nu o dăruiește! Fundament de bază al credinței noastre ortodoxe este Pocăința, care aduce iertarea. În rugăciunea Domnească, ”Tatăl Nostru”, Iisus Hristos ne învață să iertăm și ne promite iertare condiționată. Iertarea este principiu de bază al credinței noastre și fără ea nimeni nu va câștiga Împărăția lui Dumnezeu.

Și totuși, există fragmente în Sfânta Evanghelie unde Dumnezeu nu iartă. Vă dau exemplu pericopa evanghelică de la Ev. Matei, unde 5 categorii de persoane, își cer iertare de la Stăpân și Acesta nu iartă. El, care a zis ,,să iertăm de șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18, 21) și Care !așteaptă pe orice om la pocăință să se întoarcă și să fie viu.” (Iezechiel 18, 23)

Cinci simțuri neînfrânate ni se fac pricină de pierdere. Lipsa milosteniei. Lipsa credinței. Lipsa ascultării de Dumnezeu. Lipsa smereniei lui Hristos. Lipsa Sfintei Împărtășanii. Toate au la sursă lipsa dragostei. Acestea nu se iartă. Domnul pe aceste nu le iartă. Sau altfel zis, nu are pentru ce să ne răsplătească cu Împărăția Sa.

Cei lipsiți de acestea nu au loc la masa Împăratului. Nu pentru că Dumnezeu nu îi primește, dar pentru că ei nu doresc să vină. Dumnezeu nu iubește să fie pe locul doi; ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”. (Matei 22, 37) Să nu avem iubire mai mare pentru alți dumnezei făcuți de noi: banul, televizorul, ființe, obiecte. Iubirea față de Dumnezeu ar însemna o împreună-simțire cu voia lui Dumnezeu și toate aspirațiile noastre să nu fie străine de Evanghelia lui Hristos, Aceasta fiind prioritară.

”Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Iar Iisus Hristos i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.

Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Evanghelia după Luca cap. 14)

Dumnezeul nostru este ”Cel Care cunoaște inimile” și El nu poate fi mințit. Dacă ești nepăsător față de El, nu poți spune pur și simplu că ești obosit de sâmbătă și nu pleci Duminica la Liturghie. În cuprinsul Sfintei Evanghelii vedem multe cazuri când Dumnezeu descoperă tainele inimilor: vameșul și fariseul, femeia desfrânată, Zaheu vameșul, văduva milostivă cu doi bani,…

Dumnezeu știe indiferența ta, și nu poți spune că nu ai știut că e păcat ce faci, atît timp cît ai conștiința care te îndeamnă să faci corect. Dumnezeu cunoaște lenea noastră, mândria și orgoliul, care ne împietresc și nu ne lasă să ne pornim spre Domnul. Astfel, la întâlnirea cu El, îi vom spune ceea ce ne-am deprins să spunem toată viața: minciuni nouă înșine, aproapelui și minciuni lui Dumnezeu. Fiindcă au întrebat oamenii judecați la pedeapsă, ”Doamne dar când Te-am văzut, flămând, gol, bolnav?” (Matei 25, 44) Adică, ”Nu Te-am văzut! Nu Te-am auzit!” Dar Domnul e în fața noastră. ”Dumnezeu însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 45)

Dragilor, scuze putem avea doar în fața oamenilor, nu și în fața lui Dumnezeu în vremea judecății. Scuzele, iertarea, astăzi trebuie cerute când o putem face singuri pentru noi! Va veni o vreme când scuzele noastre nu vor fi primite. Ele vor fi minciuni. Pocăința va fi falsă și prea târziu!

Dacă astăzi avem posibilitatea să mergem la Biserică; să ne rugăm; să ne pocăim și să fim creștini corecți, astăzi să o facem!

 

Autor: Preot Nicolai Boian

Sursa: ucenic.info


Articole postate de același autor
464

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir – Sfântul Tesalonicului

La 26 octombrie/8 noiembrie sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale cărui sfinte moaște se află în Tesalonic. Aici, grecii i-au ridicat Sfântului Mucenic Dimitrie o biserică impunătoare pe locul martiriului. Sfântul Dimitrie este cinstit în mod deosebit de grecii din Tesalonic, fiind ocrotitorul metropolei, dar și de către credincioșii de pretutindeni, […]


Foto