Fiecare casa-şi are crucea sa.
Dă-mi putere Doamne să o duc pe-a mea.
Vremurile sunt tulburi, noi ne-am înrăit,
Şi-am uitat de Tine, cât ai pătimit.
Săptămâna Mare, Denii an de an,
Dă-mi credinţă Doamne, macar cât un gram!
Salciile toate în genunchi se pun
Şi durerea-Ţi mare lumii ele-o spun!
Freamată anarhic, gloata disperată
Tu te rogi cu mila : -Iartă-le lor Tată!
Răstignit pe cruce, tâlharii hulesc,
Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc.
Iartă-ne Părinte, mare-i neputinţa,
Firul e subţire, slabă e credinţa.
Cântă iar cocoşul, noi ne lepădăm
Şi prin lacrimi rouă haina ne-o spălăm…
Camelia Cristea
