Sfintele scripturi așa ne spun: Credința se va stinge aproape cu totul; Oamenii vor ajunge la cel mai din urma grad de scricăciune , Antichrist- satana întrupat va înșela pe oameni prin mincinoasele lui minuni și prin persecuțiile asupra creștinilor; Popoarele aproape se vor distruge prin războaie; Ciumă și foametea vor pustii pământul; cutremure de pământ vor înghiți orașe și sate întregi; Echilibrul lumii se va rupe; Vânturile se vor dezlănțui; Soarele nu va mai da decât luciri sinistre si încrețite; Luna nu va mai străluci; Stelele vor cădea; Fulgere și trăsnite vor izbucni; Vulcanii se vor înfuria și vor vărsa șiroaie de flăcări; Munții de ghiață se vor topi; oceanele și mările vor ieși din hotarele lor și cu mugete îngrozitoare vor inunda pământul, făcând să se ciocnească munții și dealurile între ele.
In orice caz să știți cu toți, că cel ce va vrea sa-și mântuiască sufletul, așa cum a spus Domnul, va fi prigonit și va trebuii să sufere și el, cum a suferit și Stăpânul. Fără suferință, fără cruce și necazuri, nu putem să ne mântuim, nu putem să ne curățim de păcatele noastre, si de aceia trebuie să ne înarmăm cu armatura Duhului sfânt și să ne sfințim tot mai mult. Să ne apropiem de Dumnezeu, cu pocăință și cu lacrimi căci se apropie ziua cea mare și înfricoșată a dreptei judecăți, când îi va plăti fiecărui după faptele sale.
Vrăjmașul sufletelor noastre – diavolul ne-a înstrăinat de Dumnezeu, ne-a îndepărtat de biserică și rugăciune, de post și spovedanie. De aceia suntem chinuiți cu tot felul de boli sufletești și trupești, căci o mulțime de creștini au ajuns să-și lepede credința pentru cine știe ce nimicuri, unii au trecut la sectanți, iar alții insultă cu ură și dușmănie pe Dumnezeu, pe Fiul Său Iisus Hristos pe Maica Lui, Biserica, crucea și icoanele, înjurând cu ură infernală. Unii se dau necuratului în orice moment pentru lucruri de nimic. Alții trăiesc numai în judecăți cu o ură înverșunată, iar alții se pândesc și se urmăresc ca fiarele pin junglă. Și așa, creștinii noștri înoată în mocirla tuturor păcatelor, căci foarte bine ne asemănăm și noi cu poporul evreu care a fost luat în robia Babilonului din cauza mulțimii păcatelor și a îndepărtării de Dumnezeu.
Multă lume nu știe ce înseamnă postul unii spun că ar fi poruncă pusă de preoți și nu face parte din poruncile lui Dumnezeu ,căci de aceia a spus Domnul Hristos:„că nu spurcă ce intră în gură, ci ce iese din gură”- pe aceasta o știu toți. Observăm chiar din sfânta Evanghelie că Mântuitorul nu a desființat postul, n-a spus să nu mai postească nimeni, ci a arătat cum trebuie ținut postul care este adeăratul post plăcut lui Dumnezeu. Vedem că însuși Mântuitorul a postit 40 de zile în pustia Carantaniei, unde a fost ispitit de divolul, de satana.
Altă dată Domnul Hristos laudă postul și arată puterea lui, când spune ucenicilor că unele soiuri de draci nu se scoate decât cu post și rugăciune. De aceia sfinții părinți zic că postul este poarta iar epitrahilul este ușa mântuirii. Apținerea de la păcat este postul sufletului, iar apținerea de la bucate este postul trupului. Postul trupesc nu trebuie despărțit de cel duhovnicesc, adică, dacă omul postește la mâncare, dar în schimb înjură, minte, dă răului și face tot felul de păcate,- un astfel de post este ca un trup fără suflet. Apținerea de la păcate este, deci, sufletul postului care-i dă tot meritul și desăvârșirea. De aceia Domnul Hristos i-a mustrat pe fariseii cei ipocriți care posteau până când li se usca gura și-și posmogeau fețele de slăbiciune, dar în schimb erau plini de mândrie de înghînfare slavă deșartă și tot felul de păcate.
Așa și mântuirea noastră. Mântuitorul Hristos zice: „ Intrați pe poarta cea strâmtă care duce la viață-postul și toate virtuțile!” Intrarea aceasta trebuie să facem până nu vine noaptea. Ziua este pe sfârșite, nori negri încep să apară pe cerul mântuirii, fiare sălbatice îngrozitoare se vor năpusti asupra celor ce n-au vrut să vină să intri în cetatea sălvătoare. Întunericul se lasă din ce în ce mai greu și va veni vremea, nu e departe, când toți cei ce n-au vrut să audă strigătul de salvare vor rămâne în primejdeia pierzării veșnice. Vor rămâne cu ucigașii, cu vrăjitori, cu mincinoșii, cu fiarele apocaliptice și închinătorii la idoli. Atunci vor striga disperați și ei, vor bate în zadar la porțile bisericii, dar va fi prea târziu, prea târziua…
Domnul Hristos chiar de la începutul ei ne pune o condiție foarte importantă:’’Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor,nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre!
Preafsinţitul PETRU (Musteață)
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
