De ce-i amară pocăința?

509

Сând ne pocăim, ne întoarcem cu toată ființa către Dumnezeu, deși suntem copleșiți de durere. La început durerea aceasta este amară, căci purtăm în noi rănile păcatului, dar odată ce ni se tămăduiesc rănile, pocăința devine dulce.

Un sfânt spunea că mierea este dulce limbii, dar dacă limba are vreo rană, în loc să simtă dulceață, va simți durere. La fel se întâmplă și cu pocăința. Când ne vedem propria sărăcie, ne tânguim din pricina ei, până când tânguirea noastră se preface în lacrimi de iubire pentru acest minunat Dumnezeu al nostru.

Din Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii, Editura Basilica, București, 2014, p. 138


Articole Asemănătoare
8791

Dacă avem înălţarea minţii, suntem în braţele Satanei

– Părinte, cum să scăpăm de mândrie? – Mândria e arma cea mai puternică a Satanei, care ne doboară pe mai toţi. De ce? Fiindcă duhul cel rău ştie că din cauza mândriei a căzut. Acum el, din fragedă vârstă, bagă înălţarea minţii în inima oricărei vietăţi omeneşti, fie copilă, fie copil. Şi dacă părinţii […]

Articole postate de același autor
150

Adevărata smerenie este darul lui Dumnezeu în suflet

Cândva, i-am spus: ‒ Părinte, nu mai pot lucra cu fratele ăsta! E foarte mofturos! ‒ Măi, tu eşti plin de egoism! Ştii asta? Din cauza egoismului tău le păţeşti pe toate! ‒ Ştiu, Părinte, de mic sunt aşa. Rugaţi-vă să dea Domnul smerenie inimii mele! ‒ Când inima are sfânta smerenie, pe toate le vede bune şi trăieşte […]