Inima şi mintea să fie una

1743

Buzele voastre să şoptească rugăciunea şi să participe şi inima. Să practicăm rugăciunea minţii, fără ca cineva să-şi dea seama de aceasta. Ştim ce înseamnă rugăciunea minţii: inima şi mintea să fie una, ca într-un cerc.

Aşadar, oare este posibil să nu-L putem noi coborî jos pe Dumnezeu, ca să fie neîncetat cu noi? Şi să nu I ne putem dărui pe noi înşine sfinţi, luminaţi, întregi? Oare este posibil să nu existe rezolvare chiar şi pentru cele mai dificile probleme? Nicidecum! Ci chiar şi cea mai mare ispită poate fi înfruntată. Să ne dea Domnul har şi putere!

Din Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 27-28


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
2860

Să priviţi către Hristos!

Nu ajungeţi sfinţi vânând răul. Lăsaţi răul. Să priviţi către Hristos, iar El vă va mântui. În loc să staţi în afara uşii şi să alungaţi răul, mai bine dispreţuiţi-l, nebăgându-l în seamă. Năvăleşte asupra voastră răul? Voi dăruiţi-vă toată puterea lăuntrică binelui, adică lui Hristos. Rugaţi-vă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.” Ştie El cum să […]

Articole postate de același autor
2446

„Nimeni nu mă vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu mă înţeleg, nimeni nu mă iubește”

Spunea Sfântul Porfirie: Bolile sufleteşti sunt mai uşor de tămăduit. Dacă toate simţurile tale se întorc spre Duhul Sfânt, atunci ele se sfinţesc. Cu aceeaşi putere, sfântul vindecă, iar răul ucide. Înţelegi? Despre aceasta vorbesc şi teozofii: „Dacă vrei, poţi. Întăreşte-ţi voinţa”. Numai că ei vorbesc omeneşte şi se bizuie pe puterile omeneşti. Întăresc voinţa, […]