Cei cu inimile pline…

442

Cei cu inimile pline de mângâierea harului nestricăcios pot să rabde toate lipsurile și năpastele, prefăcându-le într-un praznic al bucuriei duhovnicești; însă foamea unei inimi împietrite, de la care s-a depărtat mângâierea dumnezeiască, este o suferință fără alinare.

Nu este chin mai mare decât acela al unei inimi nesimțitoare și învârtoșate, care nu mai știe să distingă Calea luminoasă a Proniei dumnezeiești, de cărările întunecate ale lumii acesteia. Însă, de-a lungul istoriei, au fost și oameni cu inimi pline de har, vase alese, luminate de duhul prorocesc, care au știut să deosebească Lumina Dumnezeiască, de întunericul acestei lumi.

 

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii, Editura Basilica, București, p. 11-12)


Articole postate de același autor
619

O întâlnire proniatoare

Zâmbetele sunt molipsitoare. Ați observat cum se luminează o încăpere când intră pe ușă o persoană zâmbitoare, binedispusă, care se adresează celor aflați înăuntru cu o salutare plină de cordialitate? Putem oare oferi cuiva un dar mai prietenos decât un zâmbet cald și sincer? Cu mulți ani în urmă, în timp ce călătoream pe jos […]