Astăzi trăim o viață foarte stresantă și extenuantă, încât mulți zic: „Nu mai am timp nici măcar de rugăciune. La sfârșitul zilei sunt atât de obosit.”
Părintele Paisie sfătuia: Este mai bine pentru o mamă să se ocupe de creșterea copiilor…O mamă (dacă nu lucrează cu normă întreagă) le poate vorbi copiilor săi despre Hristos; le poate citi Viețile sfinților. Astfel, în același, timp se va ocupa și de formarea sa spirituală, și își va lustrui sufletul, și îl va face plin de strălucire duhovnicească. Viața spirituală a mamei va ajuta, într-un mod ascuns sufletele fiilor săi.
Astfel, copiii săi vor trăi bucuroși, iar ea va fi fericită pentru că Îl va avea pe Hristos în ea. Dacă o mamă nu va găsi timp să rostească măcar „Sfinte Dumnezeule…”, cum poate ea să aștepte să fie sfințiți copiii ei? Când face treburile casnice, nu se poate ruga ea oare în același timp? Pe mine mama m-a învățat rostirea rugăciunii lui Iisus. Când eram copii și eram neastâmpărați, și mama era cât pe ce să ne certe, îmi aminteam că spunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătoasa.” Când punea pâinea în cuptor, spunea: „În numele Domnului Iisus Hristos și al Fecioarei Maria.”
Și oricând croșeta sau cocea pâine spunea permanent rugăciunea lui Iisus. În acest fel, ea era blagoslovită, la fel și pâinea și mâncarea pe care o făcea, dar și cei care mâncau din ele mai târziu.
sursa http://poruncaiubirii.agaton.ro
