Cum să „lăsăm sec” pentru Postul Adormirii Maicii Domnului?

274

În tradiţia ortodoxă, înainte de începutul fiecărui post de durată, există obiceiul numit „lăsatul secului”, sub forma unei mese bogate cu alimente variate, de la care creştinii se vor abține, mai apoi, în intervalul postului.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacul, timpul secular, lumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-una din scrierile sale, spunea că atunci când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte:

Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci. Nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti. Petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului”.

Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu sunt scopul principal al vieții noastre și recomandă ca fiecare creștin să ţină post după sufletul şi rânduiala sa. Din păcate, mulți dintre noi ne rezumăm doar la consumul alimentelor vegetale, desi știm că postul, în profunzimea lui, înseamnă și rugăciune, și smerenie, și înţelegere, și iubire față de aproapele, așa cum citim în cartea prorocului Isaia:

 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8).

Nu putem nega faptul că, există în jurul nostru o categorie de creștini pe care i-am putea numi, cu ghilimelele de rigoare, „urmăritori de sărbători” care așteaptă astfel de momente, precum lăsatul secului, doar ca să mănânce și să închine câteva pahare în plus – o închinare departe de cea „plăcută, cu evlavie şi cu sfială”, pe care ne-o recomandă Sfântul Apostol Pavel (Evrei 12, 28).

De aceea, afirmând că, prin satisfacerea poftelor și a plăcerilor culinare de lăsatul secului ne vom putea abține mai ușor de la acele alimente pe parcursul întregului post, nu facem altceva decât să ne amăgim. În realitate, persoana care nu este cumpătată într-un astfel de moment, nu va reuşi să respecte nici postul în adevărata sa dimensiune, prin înfrânarea gândurilor și a poftelor trupului, prin întărirea voinței și a pocăinței.

Așadar, înainte de Postul Adormirii Maicii Domnului și la orice lăsat de sec, în general, bine ar fi să mergem pe calea de mijloc, a echilibrului, armoniei şi a discernerii, pregătind-ne într-un mod cât mai firesc pentru perioada binecuvântată care va urma. Să privim, mai degrabă, în această zi, spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata acea înaltă” de la Hristos şi neîntorcându-ne ochii sufletului şi ai trupului spre cele materiale şi trecătoare, după cum subliniază Sfântul Ioan Casian.

Autor: Cătălin Acasandrei 

Sursa: doxologia.ro 


Articole postate de același autor
358

Sunt două modalităţi ca să am pace: fie să se schimbe întreaga lume… fie să mă schimb eu

Cu siguranţă că cea mai grea lecţie pentru noi, oamenii, în această viaţă, este împăcarea cu realitatea. Însă aceasta reprezintă concomitent şi elementul cel mai necesar pentru succesul, fericirea şi mântuirea noastră. Întreaga filozofie practică a vieţii se concentrează în aceste două înţelesuri: venirea cu picioarele pe pământ şi împăcarea cu realitatea. Exact în acest […]