O femeie veni la un duhovnic şi-i mărturisi:
– „Părinte, cu toată râvna ce-mi dau, nu pot veni la Dumnezeu.”
– „Fă binele!” – îi răspunse preotul.
Femeia plecă. Întorcându-se după o bucată de vreme, zise preotului:
– „Părinte, am făcut, dar tot nu pot veni la Domnul…”
– „Du-te şi te roagă mult, o sfătui duhovnicul. Femeia plecă iar, dar după un timp se întoarse, şi cu mare zdrobire de suflet, mărturisi:
– „Părinte, m-am rugat cu putere, dar tot nu m-am putut apropia de Dumnezeu.”
– „Du-te şi ai nădejde femeie,” o linişti părintele, dar în gândul său duhovnicul zise: „Doamne, de este aşa voia Ta, dă acestei fiinţe doctoria suferinţei!
Femeia plecă.
Trecu o vreme mai lungă.
Şi într-o zi, femeia veni la preot. Din toată înfăţişarea ei, se vedea că acuma cunoaşte pe Dumnezeu.
Zise preotului:
– „Părinte, acuma sunt învrednicită a cunoaşte pe Dumnezeu.”
– „Ce-ai făcut?” Femeia răspunse:
– „Mulţumesc suferinţei! Ea m-a dus spre Dumnezeu.”
Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti
