Când iertăm pe cineva, îl îmbrăcăm cu dragostea noastră

2630

Dorind să ştie de câte ori se cuvine să ierte fratelui său, Sfântul Petru a întrebat, hotărând răspunsul dinainte: „Să iert până de şapte ori?”. Şi spunând asta, cugeta că a pus măsura cea mai mare cu putinţă…

Cât de scurtă este răbdarea omenească! Domnul însă, potrivind îndelungă-răbdarea Sa neputinţelor noastre, a hotărât: „Nu zic ţie de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte”. Cu alte cuvinte: „Iartă întotdeauna şi nu te gândi să nu ierţi!”.
Desăvârşita iertare avea să devină semnul duhului creştinesc şi, totodată, izvorul şi reazemul statornic al vieţii noastre în Domnul, ce vine de la faţa lui Dumnezeu. Iertarea faţă de orişice greşeală a oricui este veşmântul dragostei creştineşti, care, potrivit Apostolului, „îndelung rabdă, e binevoitoare, nu se aprinde de mânie, acoperă totul” (I Cor. 13, 4-7).

Iertarea față de aproapele e şi cea mai de nădejde chezăşie a iertării lui Dumnezeu la Judecata ce va să fie; căci de iertăm, ne va ierta şi nouă Tatăl nostru Cel Ceresc (Mt. 6, 14). Aşadar, dacă vrei să ajungi în Rai, iartă pe toţi fără făţărnicie, din suflet, ca să nu rămână nici umbră de duşmănie!

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Extras din ”Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”, Ed. Sophia, București, pag. 129


Articole Asemănătoare
3864

Ce trebuie să facem ca mintea să fie îndreptată tot timpul către Dumnezeu?

Dacă nu vom dobândi următoarele trei virtuţi: dragostea faţă de Dumnezeu şi oameni, înfrânarea şi rugăciunea lui Iisus, atunci mintea noastră nu poate fi îndreptată în întregime către Dumnezeu; fiindcă dragostea potoleşte mânia, înfrânarea slăbeşte dorinţele trupeşti, iar rugăciunea păzeşte mintea de gânduri şi izgoneşte orice ură şi trufie. Fii, deci, întotdeauna preocupat de Dumnezeu, pentru că […]

Articole postate de același autor