Să ne înălțăm la adevărata Patrie! Praznicul Înălțării Domnului la Mănăstirea Suruceni

204

«Hristos este în cer, iar noi suntem pe pământ. Oare El este departe de noi? Nici vorbă. Dacă ai întreba distanța, este departe; întreabă dragostea, și ai să vezi că este împreună cu noi! S-a coborât ca să te tămăduiască; S-a înălțat ca să te ridice. Vei cădea din nou dacă vei vrea să te ridici prin propriile tale puteri, însă vei rămâne sus dacă te va ridica El». (Fericitul Augustin)

În duh de rugăciune au fost obștea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Înălțării Domnului.

Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos se prăznuiește la 40 de zile după Paști, în joia săptămânii a VI-a după Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Hristos. Sărbătoarea Împărătească a Înălțării are o mare importanță pentru viața creștină și duhovnicească, pentru că este legată de îndumnezeirea omului. Dacă prin Înviere a fost biruită stăpânirea morții și a diavolului, prin Înălțare firea umană este ridicată la tronul lui Dumnezeu.

Din învățătura Sfinților Părinți devine evident faptul că înțelesul Sărbătorii nu este numai histologic, ci și antropologic. Prin Înălțarea Sa la ceruri, Hristos a înălțat și firea noastră omenească. După cum ne spune și Sfântul Nicodim Aghioritul, scopul lucrării sfintei iconomii a fost „ca Hristos să nu ne lase pe pământ, ci să ne înalțe la ceruri. Pentru ca acolo este adevărata mântuire și acolo ne vom desfăta din dulceața vederii preabunului nostru Împărat.”

Iar  Sfântul Grigorie Palama, vorbind despre Praznicul Înălțării, menționează că „sărbătorim întronarea în ceruri a firii noastre. O dată cu Învierea și cu Înălțarea firii omenești, sărbătorim și începutul învierii și înălțării fiecărui credincios în parte. De aceea, atunci când omul participă la Înălțarea lui Hristos, el nu mai este un om de pe pământ, așa cum era primul om, ci este om al Cerului, așa cum a fost cel de-al doilea Om, adică Hristos.”

Cea ce s-a petrecut cu Mântuitorul Hristos la Înălțare, se va petrece și cu sfinții. Să nu credem că este un scop imposibil pentru fiecare dintre noi. Nimeni nu este îndepărtat de la chemarea vieții celei sfinte, care are diferite măsuri și chipuri de petrecere. Mitropolitul Hierotheos Vlachos vine cu un îndemn în acest sens: „Pentru a ne desfăta din Înălțare, trebuie ca, prin practică (faptă) și prin teorie (vederea de Dumnezeu), să ne ridicam acolo unde Se află Hristos. Practica este curățirea inimii prin ținerea poruncilor evanghelice, iar teoria este iluminarea minții și înălțarea sa la vederi duhovnicești.”

„Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeșnicul cel stins al sufletelor noastre. Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl șezi pe Tronul Dumnezeirii, învrednicește-ne și pe noi, cu ajutorul Tău, să biruim lumea și să stăm împreună cu Tine în Împărăția Ta!”

Sursa: manastireasuruceni.md


Articole postate de același autor
677

Rugăciune pentru înmulțirea răbdării, a Părintelui Iachint Unciuleac, starețul Putnei

Vino iarăși la noi, Iisuse! Învață-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm. Deprinde-ne să ducem crucea vieții. Învață-ne cum să ne răstignim. Vino și suferă Tu pentru noi, răstignește-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferință. Vino în mijlocul mării, în inima omului, în […]