Calea Postului Mare: ziua a XXVI-a

233

Dintotdeauna mi-a plăcut să interacționez cu oameni care îți pot transmite mesaje ziditoare.

Îmi amintesc, din anii studenției, de o bătrânică dintr-un sat uitat, astăzi dispărut ca localitate, care avea vorba plină de înțelepciune. Eram în perioada când începusem să decupez din ziare tot felul de citate ale unor oameni iluștri, proverbe latinești și, când colo, întâlnesc o femeie simplă de la țară ale cărei buze erau izvor de fraze pline de tâlc. Pentru prima oară regretam că nu am lângă mine o foaie și un pix ca să fixez acele vorbe cu profunde sensuri.

Uneori nici nu îți imaginezi cine îți poate da adevăratele lecții de viață. Suntem tentați să mergem la diverse formări, seminare, cursuri, dar deseori sfatul unei bătrâne care stă pe scaun în fața porții te poate ajuta mai degrabă și te poate călăuzi în drumul vieții.

Aceasta e înțelepciunea poporului, e ca un vas unde cei care au trecut prin diverse greutăți, dar au știut să le accepte ca pe niște lecții spre luare aminte, au pus experiență cu experiență ca să fie călăuză urmașilor.

Chiar zilele acestea discutam cu o profesoară de istorie de la țară, ajunsă la 83 de ani. Calmă și echilibrată, senină și inteligentă, bună și înțelegătoare, „pâine caldă”, cum se spune. Ulterior aflu că a fost crescută fără de părinți, a cunoscut o mulțime de greutăți și necazuri, care nici la această vârstă onorabilă nu-i stau departe, or, acum nu vede de un ochi și nu are pe nimeni alături… Doar pe Bunul Dumnezeu.

„Cine nu are bătrâni să-și cumpere”, spune un proverb. Și aici nu e vorba de persoane care, trecând prin viață, nu au adunat decât ani mulți. E despre oamenii care au știut să tragă învățăminte din toate întâmplările vieții și care, prin încercările depășite, au devenit surse de sfaturi bune de urmat.

În creșterea noastră avem nevoie în preajmă de oameni demni, cu experiență, oameni care ne-ar ghida și sprijini la diverse etape ale vieții. Să avem, dar și să ajungem bătrâni vrednici de a fi „cumpărați” de cei mai tineri!

Preot Octavian Moșin


Articole postate de același autor
229

Hristos a Înviat: ziua a IX-a

Deși ziua de astăzi, fiind una de rugăciune pentru adormiți, ar trebui să fie una plină de pace, simt cumva, la final, un gol imens și o neliniște lăuntrică. M-am întâlnit în cimitir cu un creștin care trăiește o mare durere, pierzându-și subit omul drag. N-a vrut nici să răspundă la salut. Știu că de […]