„Părerea generală despre educaţia copiilor este următoarea: este nevoie de grijă înainte de căsătorie. Alegerea persoanei potrivite trebuie să se facă cu rugăciune. Soţii trebuie să înceapă cu zel viaţa lor şi cu rugăciune, să-i lumineze Dumnezeu pe copiii care se vor naşte, ca să devină copiii Lui. Şi, odată ce cresc copiii, trebuie să le dăm în mod corespunzător libertatea, să-i lăsăm să păşească pe drumul lor. Să nu folosim cuvintele «interzis» sau «nu», chiar şi ca termen de educaţie. Nu are atât de multă importanţă cum ne comportăm în problemele secundare, dacă ei Îl iubesc pe Hristos. Ca să-L iubească pe Hristos, nu trebuie să le vorbim în mod psihologic sau teologic, într-o limbă de lemn, ci să ne rugăm în mod adânc, în inimile noastre. Atunci când părinţii au în inima lor harul lui Dumnezeu, copiii simt asta.”
„În casă trebuie să existe un dialog deschis. De asemenea trebuie să se menţină o atmosferă de rugăciune, şi nu doar o atmosferă de discuţie. Trebuie să îi formăm pe copiii noştri, iar formare după Biserică înseamnă a da formă, adică forma lui Hristos.”
„Este bine să aibă contacte sociale cu alţi copii, cu alţi tineri, deoarece astfel înţeleg că legăturile cu celălalt sex nu se limitează doar la nivelul trupesc, aşa cum se vede în unele căsătorii.”
(Părintele Sofronie de la Essex)
Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 330-331
