În foarte multe cazuri vin oamenii la spovedit înainte de cununie și spun: „Știți, părinte încercăm. Dacă nu merge…”. Și nu-i de râs, că-i de plâns. Dacă nu merge, aruncăm peste gard tot! Toate visele noastre, tot ceea ce am vorbit despre noi, despre copii copiilor noștri…Pentru că o familie nu înseamnă o familie, înseamnă un neam. Pentru că un neam nu înseamnă un neam, înseamnă omenirea întreagă.
Țineți minte filmul Lista lui Schindler? Cea mai fană lecție dată de filmul cela, dincolo de ideea că un curvar salvează mai mulți oameni decât toți sfinții din filmul ăla (semn că uneori și acestora li se dă o cale de mântuire), – țineți minte ce scria pe inelul lui Schindler? „Cine salvează un om, salvează omenirea întreagă!” Cine n-a priceput asta, e pierdut cu totul.
Sigur că vorbesc despre filmul Lista lui Schindler ca despre un film al tinereții mele. Nu știu filme cu Jackie Chan, să vă zic despre ele multe, dar încercați să depășiți și să înțelegeți că uneori, în spatele unor lucruri de genul acesta, se ascunde Cuvântul Evangheliei la fel de plenar ca în Evanghelia însăși, pe care de fapt o țineți pe raft și se prăfuiește de neumblat la ea. Că dacă ne întrebăm acum unii pe alții câți am citit astăzi macar o pagină din Evanghelie, ne ascundem mâinle pe sub masă.
A ajuns Evanghelia lui Hristos să fie ultima carte, ultima carte! Citim cursuri, referate, ziare, citim texte, citim e-mail-uri, citim sms-uri, citim…nici nu mai știu ce citim, firme de mașini! Iar Evanghelia lui Hristos stă în praf! Și stă în praf pentru că noi sunem în praf!
Atât valorează o familie și un neam, cât a înțeles din Evanghelie. Aceasta este măsura unei familii. Acum, sigur că nu trebuie să intri în casă – vine doamna de la servici cu două genți și fratele o întâmpină la ușă: „Soro, după cuvântul psalmistului, te întâmpin cu binecuvântată fii..! Nu?” Să fim serioși! Când Sfântul Apostol Pavel ne spune să vorbim în cuvinte duhovnicești, în psalmi, nu ne spune să nu punem mâna pe sacoșele doamnei care urcă treptele! Cuvântul duhovnicesc trebuie să nască gestul duhovnicesc. Din nefericire, gesturile noastre intime din familii sunt de adâncă nepăsare. Și atunci, orice creștinism schițăm, îl scițăm de pomană.
Extras din Tinerii si ispitele modernismului, Editura: Agnos, p.111-112
