Așa păcătos cum ești, Dumnezeu e cu adevărat Multiubitor. Pentru că Îl recunoști, Multmilostiv și Iertător, te va căuta El, te va găsi, te va îmbrățișa, te va lua pe umerii Lui (Matei 18, 13), te va duce la stână și te va iubi mai mult decât pe alte oi, pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit. Aceasta ar fi o mare poziție duhovnicească, și marile tale căderi rămân simple accidente.
Un om duhovnicesc nu spune niciodată că nu este un om foarte păcătos. Se vede mai păcătos decât toți. Și totuși se duce la biserică sau, mai bine zis, se pune pe pocăință.
Disprețul ăsta față de tine s-ar putea să fie o stare de autentică smerenie, doar să nu te diluezi în așa hal, încât să nu mai ai nici o nădejde de mântuire, să-ți tai forțele rugăciunilor și nădejdilor, cum zic. Dar dacă te disprețuiești pe tine, asta înseamnă deja o biruință.
Din Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 55-56
