În duminica a V-a după Paști, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni a liturghisit la Catedrala Episcopală din mun. Ungheni

1122

26 mai 2019. În a V-a duminică după Paşti, numită și Duminica Samarinencii, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni si Nisporeni a oficiat Sfînta şi Dumnezeieasca Liturghie în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni.

Alături de Ierarh au coliturghisit soborul de preoţi şi diaconi slujitori ai Catedralei împreună cu creştinii veniţi la rugăciune.

În timpul vohodului mic clericul mănăstirii „Sf. M. Mc. Gheorghe” Protoiereul Ilie VASILICĂ, a fost decorat de către Ierarh cu dreptul de a sluji Sfînta Liturghie cu Sfintele Uși deschise pînă la rugăciunea Tatăl nostru.

În cadrul Sfintei Liturghii după citirea pericopei evanghelice, Preasfinţitul PETRU, a explicat ideia evangheliei de astăzi: ,,Multe invataturi vrednice de luat in seama cuprinde Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi. Ea ne arata lamurit ca Iisus Hristos este Dumnezeu si om. Prin iubirea Lui nemarginita si smerenia cea desavarsita a incredintat pe femeia samarineanca si pe toti locuitorii din Samaria ca El este Mesia Cel asteptat chiar si de ei, samarinenii. Sa luam aminte si noi si sa deschidem adancul sufletului nostru, ca sa ne umplem de Harul cel ceresc, spre mantuirea sufletelor noastre. 

Era o zi de vara cu soare arzator pe pamantul Iudeii si Domnul nostru Iisus calatorea, venind din Iudeia spre Nazareth, iar drumul acesta trecea prin Samaria. Obosit de calatorie, fiindca mergea pe jos, se opreste la Fantana lui Iacov. Sta singur, ganditor si parca asteapta ceva. Ucenicii erau dusi in cetate sa cumpere mancare. Iisus, ca Dumnezeu adevarat, stia ca la ora aceea trebuia sa vina femeia samarineanca la fantana sa scoata apa. Nu trece mult si iata ca soseste. ”

sursa http://episcopia-ungheni.md


Articole postate de același autor
4382

Bârfirea „din dragoste”

Nimeni, socotesc, dintre cei ce judecă sănătos nu va tăgădui că din ură şi din ţinerea de minte a răului se naşte clevetirea. De aceea, s-a şi rânduit aceasta după părinţii ei, ca într-un lanţ. Clevetirea este fiica urii. O boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii. […]