Actualitate

Sfinții deportărilor…

3390

Eu știu că nu prea v-ați gândit la ei,
De frică poate, chiar din nepăsare,
Atâtea chipuri s-au omis din amintiri,
Și nu au zi cu roșu-n calendare...

Ei nu au scris scrisori, decât spre cer...
Când își lăsau amprentele pe ziduri,
Și gropile comune când săpau,
Stiind că vor pleca atât de singuri...

Făcut-au garduri vii din carnea lor,
Și varul le-a fost plapumă-n morminte,
Zdrobit-au oasele cu șine de tractor,
Că să ascundă lacrimile sfinte...

Martiri s-au stins, dar n-a fost vina lor,
Cu semne de-ntrebare când plecară,
Nevinovații osândiți ca infractori,
Și pedepsiți de dragostea de țară...

Acasă pe ascuns îi mai boceau,
Și mirosea a moarte prin altare,
Pe-acei părinți, bunei ce se pierdeau,
În lagăre de mare concentrare...

Femei, copii, ai mei, ai tăi, ai lor
Care-ați avut un singur dor și-un sânge,
Eroii noștri, cei ai tuturor
O țară-ntreagă astăzi vă deplânge...

Iar voi, acei, ce poate ați uitat-
Să le aprindeți câte-o lumânare!
Căci făra ei suntem popor sărac,
Rămas, încă de-atunci... în închisoare.

Diana Sava Daranuta


Articole Asemănătoare
3801

Te rog să ai grijă de țară…

Copile, iată sunt pe moarte, Un singur lucru eu aș vrea, Să nu te lași nicicând de carte… Să iubești țărișoara ta… Așa săracă, cum se pare, Nici nu-ți închipui că în ea, Găsitu-mi-am eu fericirea Și tu o vei găsi pe-a ta… Iar fericirea e alături, Tu trebuie s-o recunoști, Ea nu-i în bani, […]

Articole postate de același autor