Nimeni nu e vas netrebnic

3271

Postat de către Administrator 4 iunie 2016Poezie creştină

O bătrână nevoiaşă dintr-un sat uitat, de munte, Care vieţuia în pace în căsuţa de sub punte, Îşi căra, cu trudă, apa, ce-i era de trebuinţă, De departe, dintr-o vale, cu o biată cobiliţă. Ea avea pe bătătură două vase bătrâioare, Şi cu ele, bunicuţa, atârnându-le-n spinare, Aducea, pe potecuţă, apă, zilnic, fericită, Şi nu se plângea vreodată că e tare ostenită. Dintre cele două vase, unul nu era perfect, Căci avea o crăpătură, un vădit şi clar defect. Şi, umplut fiind cu apă, când venea pe potecuţă, Jumătate din aceasta, se scurgea prin poieniţă. Pentru-a sa meteahnă, dânsul, se simţea neînsemnat Şi era întotdeauna trist şi decepţionat, Fiindcă treaba-ncredinţată, când era cărat în spate, De bătrâna lui stăpână, o-mplinea pe jumătate. Celălalt vas al bătrânei, nu era deloc defect, Nu avea nicio fisură, şi avea un bun aspect. Pentru asta vasul nostru era tare îngâmfat, Socotindu-se destoinic şi râdea de cel crăpat. Ani şi ani a dus bătrâna apă de izvor, în spate, Către casa ei din munte…, doar un vas şi jumătate. Într-o zi, fiind pe cale, vasul şubred şi crăpat, Obsedat de-a lui meteahnă, zise tare ruşinat: Să mă ierţi, te rog, stăpână că-ţi produc atât necaz, Iar tu maică, fiind bună, nu îmi baţi al meu obraz, Căci de ani, întotdeauna, apa ce-o aduci din vale, Eu am risipit-o, zilnic, prin al meu defect, pe cale. Dumneata, stăpână bună, nu mi-ai zis că sunt netrebnic, Ci-mi acorzi aceeaşi cinste ca şi fratelui meu vrednic. M-aşteptam demult stăpână să m-arunci peste vâlcele, Să ajung hârb în gunoaie, să fiu oale şi ulcele. Zâmbitoare, bătrânica, zise vasului crăpat: Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am purtat! Nu observi că este plină de flori vii şi colorate? Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă parte. Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi crăpat, O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat; Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi micşunele… Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele! Ba mai mult, o altă parte din flori, eu, o vând la piaţă Şi cu preţul de pe ele mă hrănesc şi sunt în viaţă. Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la apă, Zilnic, tu le uzi pe ele, ca o mamă filantroapă. De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa, Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea. Nimeni nu e vas netrebnic, asta este o ispită! Totul e să-ţi faci lucrarea care-ţi este rânduită. Cine ştie, frăţioare, ce flori uzi tu pe cărare? Mai ales când crezi, dar sincer, că nu eşti vas de onoare. sursa popasduhovnicesc.ro

Articolul PrecedentTristeţe

Articolul Următor Poezia cu inspirație biblică transfigurează sufletul omului și îl ridică la rangul de lucrător cu Dumnezeu la frumuseţea lumii

Articole Asemănătoare

28 ianuarie 2017 4647

„Dumnezeule, te rog nu mă ține până îmi îngrop toți copiii, e prea mare suferința”

Merg iar în casa bunicii mele, Nastasia, să vă mai aduc câteva emoții şi iubire. Țin minte că eram la câpătâiul unuia dintre cei doisprezece copii ai ei, care murise până în patruzeci de ani. Eram lângă ea şi plângea, săraca, cu fața în mâini şi murmura o rugăciune pe care nu o voi uita […]

12 septembrie 2016
Daţi milostenie celor care vedeţi că au reală nevoie. Aceştia se văd! Imediat se văd!
31 martie 2016
O familie din Târgu Jiu a luat acasă o bătrână de 99 de ani care era singură şi neajutorată

9 ianuarie 2016
Gestul unui copil de 13 ani i-a înseninat zilele unei femei sărmane de 83 de ani
13 ianuarie 2017
Bătrână dintr-o localitate buzoiană, ţinută într-o magazie de lemne de fiul şi nora ei

Articole postate de același autor

2 iunie 2016 12594

Răbdarea, baza armoniei în viața de familie

Într-o predică, un preot a povestit o întamplare: „Venind obosit de la serviciu, soţul s-a culcat în pat fără să mănance. Deşi era târziu, soţia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul şi punga cu scutecele pampers murdare ale bebeluşului şi, când s-a întors, a uitat să încuie uşa de la intrare. Dimineaţa, când […]