Vacanța se apropie de sfârșit. După zilele mai libere, cu ritm domol și timp dăruit jocului și odihnei, urmează revenirea la rânduiala cunoscută: școală, teme, activități, program strict.
Gândul se duce la copiii noștri: frumoși la chip, cu diverse studii, cu atâtea implicări și competențe: sport, muzică, robotică, tehnologii informaționale, limbi străine și încă multe altele.
Părinții de astăzi sunt preocupați ca odraslele lor să țină pasul cu provocările vremii, să nu rămână în urmă sau, cel puțin, să-și folosească „util” timpul liber ca să nu fie absorbiți de lumea virtuală.
Școala însăși a devenit mai competitivă. Poate prea competitivă. Nu ne închipuim performanțe la anumite discipline fără de meditații suplimentare, în special la disciplinele de bază. Unii copii merg la instruiri încă de la vârsta preșcolară, or trebuie să ajungă la un anumit nivel de pregătire pentru a fi înmatriculați în anumite instituții școlare.
Iar toate acestea, puse cap la cap, se transformă într-o povară zilnică: drumuri, programări, alergare continuă pentru a răspunde cerințelor și tendințelor.
Și totuși, dincolo de această preocupare legitimă, există o realitate asupra căreia ne aplecăm prea puțin: copiii au nevoie, mai întâi de toate, să fie formați ca oameni. Au nevoie de repere, de valori, de liniște lăuntrică.
Nu este suficient să acumulăm cunoștințe, competențe și performanțe. Fără cultivarea virtuților – răbdarea, responsabilitatea, bunătatea, discernământul – omul nu știe să se folosească corect de tot ceea ce dobândește. Rânduiala adevărată nu începe cu agenda plină, ci cu inima formată.
Poate că este cazul ca întoarcerea la școală să nu fie doar reluarea unui program, ci o șansă de a revedea prioritățile: nu doar să organizăm timpul copiilor, ci să veghem cu grijă la creșterea lor lăuntrică, acum, când se pune temelia unei vieți trăite cu rost.
Pr. Octavian Moșin
