Ochii noştri, prin ei înşişi, văd atât cât văd şi ochelarii noştri.
Urechile noastre, prin ele însele, aud tot atât cât aude şi receptorul metalic.
Limba noastră, prin ea însăşi, vorbeşte cât vorbeşte şi limba clopotului.
De aceea, numai ceea ce aude sufletul nostru aud şi urechile noastre. De aceea, numai ceea ce este raţional în suflet, numai aceea o exprimă şi limba raţional. Dacă ochii noştri ar fi ca lacul, fără suflet, ei ar vedea precum vede şi lacul. Dacă urechile noastre ar fi ca vizuinile, fără suflet, ele ar auzi atât cât ar auzi vizuinile.
Dacă limba noastră ar fi sonoră ca limba fără suflet a clopotului, ea ar vorbi atât cât vorbeşte limba clopotului.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp. 22-23)