„În toate luaţi pavăza credinţei…” Duminica a X-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

1277

„Noi spunem de obicei: „Dumnezeu m-a părăsit, Dumnezeu m-a abandonat, Dumnezeu nu are grijă de mine, Dumnezeu nu mă ascultă…”. Dar nu-L lăsa tu pe Dumnezeu! Ai posibilitatea să Îl prinzi și să nu Îl mai lași să plece! Cum? Prin credință, prin rugăciune, prin nădejde! Știți ce înseamnă să Îl ții în brațe pe Hristos și să Îi spui: „Nu te las să pleci!”? (IPS Ierotheos Vlachos)

În Duminica a X-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni. Pericopa evanghelică a acestei Duminici se potrivește perfect perioadei de încercare prin care trecem. Un tată este disperat pentru că nu-l poate ajuta nimeni. Pentru că nu-L găsise pe Hristos, îndureratul părinte și-a adus fiul la ucenicii Acestuia, însă ei nu l-au putut ajuta. Nu fuseseră în stare, mai întâi, pentru că le lipsea credinţa, apoi, pentru că şi tatălui îi lipsea credinţa.

„După atâtea lucrări şi minuni, şi după atâtea învăţături, şi pilde care ar fi putut să umple sorocul a o mie de ani, aşa cum sarea îşi dă gustul ei la o mie de generaţii de oameni, a văzut deodată că ucenicii Lui nu puteau să vindece nici măcar un copil bolnav, să scoată nici măcar un singur duh rău dintr-un singur om, ei, cărora le arătase prin fapte şi cuvânt cum se scot afară legiuni întregi! Şi încă, aude pe oarecare păcătos puţin­tel la credinţă spunându-I: De poţi ceva… ajută-ne!” ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos ne vorbește despre faptul că toate relele ni se trag numai din îndoială și necredință: „Ne îndoim de Dumnezeu. Lăsăm să ne pătrundă în suflet gânduri de îndoială, de necredinţă – astăzi mai mult ca oricând, de vreme ce fiecare poate să zică ce vrea, să scrie ce vrea şi aşa mai departe. În timp ce, dacă te smereşti, dacă priveşti lucrurile simplu, vei vedea că ai de ales între a te lepăda de tine sau a te lepăda de Hristos. Şi nu cred că are nimeni curaj să facă asta, nu din cauza fricii, ci pentru că adevărul este că nu avem rădăcina credinţei în sufletul nostru”.

Avem noi credință în puterea Lui Dumnezeu cea nemărginită? Și dacă da, însoțim noi această credință cu rugăciune și post? Acestea sunt întrebările și provocările pasajului evanghelic de astăzi.

Toate sunt cu putinţă celui ce crede (Marcu 9, 23), adică pentru acela care se află într-o legătură strânsă cu Hristos, izvorul tuturor bunătăților. Însă această afirmație implică și opusul ei: „Fără credinţă nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11, 6)

Sursa: manastireasuruceni.md


Articole postate de același autor