Spune-mi cum ai murit, ca să-ţi spun cum ai trăit

461

Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu care, după 18 luni de spitalizare, din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă de urgenţă, cu câteva clipe înainte de a ajunge la morgă.

În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte) cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi, fără să se jeneze de prezenţa doctoritei, îl mângâie, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat, fiindcă am cheltuit averea pe me­dicamente, uitând-o pe Sfânta Parascheva, „care te scoate din morţi”.

Apoi, bunicul ne-a certat pe toţi, nonverbal, cu degetul arătător, după care ne-a iertat cu o invitaţie pe 8 septembrie şi s-a grăbit să nu piardă trenul. Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi au meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva.

Brusc, toţi s-au dezmeticit, auzind o voce slabă: „Mi-e sete!”. Era tatăl meu. Doamna doctor ne-a îndemnat să-i dăm orice: „O fi ultima dorinţă... şi nu mă mai întrerupeţi”, deoarece lucra la biletul de ex­ternare.

Toţi erau speriaţi, pentru că se ştia de ultima lună de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de „cadavru, îmbrăcat cu o foiţă subţire de piele”. Totuşi „i-am dat să bea, apoi a cerut să mănânce, să se plimbe la aer”. După 5-6 minute, când erau în uşă, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvânt fiind: agravant), a sărit speriată, întrebând: „Ce-aţi făcut?...cum l-aţi luat?... ce-a mâncat?... ce-a băut?... dar, bătrânul acela... ce-a făcut, ce i-a dat?”...

După ce află de vata sfinţită de la Cuvioasa, doamna doctor constată că „este o minune dumnezeiască” şi propuse reluarea analizelor. Apoi, s-au adunat medici din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara şi au recu­noscut minunea. „A venit acasă cu timol 2 - de nou-născut -, după care a mai trăit 22 de ani, murind spovedit, împărtăşit, cu lumânare aprinsă şi cu cei dragi în jur”.

Menţionez cuvintele marelui arhimandrit Cleopa Ilie: „Stiţi cât de mare poate fi minunea de care aţi putea avea parte?... Cât de mare vă este credinţa! Spune-mi cum ai murit, ca să-ţi spun cum ai trăit”. De admirat credinţa puternică, adevărată, în puterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, pe care a avut-o bunicul meu.

Elena Eugenia

Din Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, pp. 22-23


Articole postate de același autor
22193

Gest de omenie al unui preot din Bacău: a înmormântat creştineşte, pe banii lui, morții înghețați în rafturile de la morgă

Preotul Gabriel Ichim a înmormântat, joi, creştineşte cinci cadavre, rămase în rafturile de la Morga Spitalului Judeţean de Urgenţă din Bacău din anii 2014 şi 2015. Trupurile îngheţate au fost învelite în capitonaj de mătase şi închise în sicrie. Înmormântarea s-a făcut în cimitirul Măgura 2, de pe lângă Biserica Sfântul Ioan Evanghelistul. În urmă […]