Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu?

5090

Ce lume pierdută este astăzi! Femeile își pun în păr niște cleiuri, și cum mai miroase! Te apucă alergia. Cînd văd o femeie modernă, cu frumuseți lumești și parfumuri, mă scîrbesc lăuntric. Am văzut o fată care, deși înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după acceea așa cum era vopsită”.

Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bine,, i-am spus, ,,dar la tine a făcut o greșeală foarte mare!”. ,, De ce Părinte?” mă intreabă. ,,Iată sub ochii tăi n-a pus cerneală. Greșeala aceasta a făcut-o! În timp ce pe ceilalți oameni i-a făcut frumoși, la tine a făcut o greșeală!...Bre, nenorocito, nu înțelegi? În felul acesta te urîțești! Ca și cum ai avea o icoană bizantină și tragi cu penelul într-o parte și în alta și o murdărești, o strici. Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu? Sau ca și cum un pictor ar face o icoană bună și merge unul care nu cunoaște pictura, ia penelul și face niște mîzgîleli, stricînd astfel icoana pictorului. La fel faci și tu. Este ca și cum ai spune lui Dumnezeu:,,Doamne, nu le-ai făcut bine. Eu o să le îndrept!”.

O alta a venit într-o zi cu niște unghii pînă colo, ca uliul, vopsite roșu, și-mi spune:,,Copilul mei e grav bolnav. Fă rugăciune, Părinte! Fac și eu, dar...”. Ce rugăciune faci?”, o întreb.,, Tu zgîrîi pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ți mai întîi unghiile și apoi se va face bine copilul tău. Pentru sănătatea copilului tău, cel puțin să-ți tai unghiile și să-ți ștergi vopselele,, . Să le vopsesc în alb, Părinte?,,. ,,Eu îți spun să nu le mai vopsești și să le tai. Să faci o jertfă pentru sănătatea copilului tău!Ce înseamnă aceasta?Dacă așa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi făcut cu unghii roșii,,. Pe copii îi rănește mai mult mama, atunci cînd ea nu este îmbrăcată cu modestia și încearcă chiar să-și ,,mutilească,, copiii.

Se poate ca cineva să fie puțin urît sau să aibă o infirmitate, iar aceasta Dumnezeu știe că astfel va fi ajutat duhovnicește. Căci pe El îl interesează mai mult sufletul decît trupul. Toți avem cele bune ale noastre, dar și puține cusururi-cruciulițe, nu cruci-care ne ajută la mîntuirea sufletului nostru.

Cuviosul Paisie Aghioritul, din ,, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan,, și ,, Trezire duhovnicească,,

 

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1571

Cum scăpăm de cârtirea în fața greutăților?

Сui se datorează cârtirea şi cum poţi scăpa de ea? Ea se datorează ticăloşiei omului şi este alungată cu doxologie. Cârtirea naşte cârtire, iar doxologia naşte doxologie. Când cineva nu cârteşte pentru o greutate pe care o întâmpină, ci slăveşte pe Dumnezeu, atunci diavolul plesneşte şi se duce la altul care cârteşte, pentru a-i încurca […]

Articole postate de același autor
3699

Recunoștința celor răposați pentru binefăcătorii lor

Unei doamne din Bucureşti i-a murit un fiu. Era prin anul 1965. L-a îngropat la cimitirul Belu. Alături de copil era mormântul fratelui unui doctor din Bucureşti, care, de când i-a murit fratele, nici n-a mai dat prin cimitir. Femeia, văzând acel mormânt părăsit şi plin de buruieni, fără a cunoaşte al cui este, s-a […]