Să nu mai învârtim cuţitul în propria rană

1478

Adeseori, felul în care reacţionezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca şi când ei ţi- au dat un cuţit, iar tu începi să-l răsuceşti în propria rană.

Se întâmplă ca celălalt să te lovească. Scoate cuţitul din rană şi vezi cum se va vindeca rana. Nu! Tu nu scoţi cuţitul! îl ţii acolo, şi dacă vrea cineva să-l scoată, tu nu-l laşi; şi ca şi cum n-ar fi de ajuns aceasta, îl răsuceşti şi mai tare în rană.

Să nu vi se pară ciudat. Ce crezi că faci atunci când, să zicem, cineva îţi spune un cuvânt greu, care te răneşte? Te gândeşti continuu la cuvântul acela, nu-ţi iese din minte, şi nu vrei să-l pierzi! Şi, ca şi cum n-ar fi suficient, te mânii pe acela care ţi-a spus cuvântul, te înrăieşti, îl urăşti şi vrei să te răzbuni pe el! Toate acestea în fapt asta înseamnă: răsuceşti în rană cuţitul care te-a rănit, în timp ce, dacă l-ai fi scos numaidecât şi l-ai fi aruncat cât colo, mult mai puţină pagubă ţi-ar fi provocat. Răsuceşti cuţitul şi nu vrei cu niciun chip să-l scoţi. Cine este de vină în această situaţie? Bine, celălalt te-a lovit; asta este treaba lui, asta face el. Dar, dacă acela este vinovat o dată, pentru că ţi-a dat cuţitul, tu care ţii cuţitul în rană şi nu-l scoţi, ba îl şi răsuceşti mai rău, eşti vinovat de o sută de ori, de o mie de ori mai mult.

Sigur ca răul porneşte de la faptul că celălalt a pus început. Dar dacă analizăm şi privim lucrurile mai bine, vom vedea că, în cele din urma, noi suntem aceia care am pus începutul. Pentru că, oricum ar sta lucrurile, omul nu este întru totul nevinovat. Dumnezeu îl iubeşte pe om, îl protejează, îl acoperă; nu-l lasă la cheremul nimănui. Dacă, în cele din urmă, Dumnezeu îngăduie să păţim ceva, înseamnă că într-o anumită măsură avem nevoie să ni se întâmple acel lucru. Orice întâmplare, deci, s-o luăm aşa: „Doamne, să mi se întâmple una ca asta, se pare că era nevoie; ceva nu mergea bine cu mine. Prin urmare, cauza cea mai adâncă sunt eu însumi. Iartă-l pe cel care mi-a făcut acest lucru!" Şi apoi să întâmpinăm corect o astfel de situaţie şi să nu mai învârtim cuţitul în propria rană.

Sursa Stresul. Cum se naste si cum se vindeca, Arhim. Simeon KRAIOPOULOS, Ed.  Bizantina, 2014


Articole Asemănătoare
3052

Oamenii buni nu se ceartă

Să ştiţi că numai oamenii răi se ceartă, oamenii buni nu se ceartă. Un bun şi-un rău nu se ceartă, că cel bun cedează şi cearta-i gata. Zice că erau într-o pustie doi călugări şi tare bine se înţelegeau unul cu altul. Şi unul dintre ei o zis: Hai să ne certăm şi noi o […]

Articole postate de același autor
3242

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi

De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu […]