Actualitate

Model de mamă

6494

Aici mi-am adus amin­te de cazul naşterii cunoscutului judecător al Atenei, domnul Filip Trohani, caz pe care el l-a publicat în ziarul religios. Îl reiau pentru cititorii „Presei Ortodoxe”:

În timp ce mama domnului Trohani era însărcinată cu el, în anul 1928, a fost dusă grav bolnavă şi cu hemoragie continuă la clinica „Aretaios”. Acolo, profesorii K. Logothetopoulos şi K. Louros (tatăl contemporanului profesor şi academi­cian), chemaţi în mod special pentru cazul acesta, au hotărât ca ultima soluţie a salvării mamei, jertfirea lui, fără ca ea să ştie, la aceasta consimţind şi tatăl lui.

Dar înainte ca mama lui să intre în sala de operaţie, a ajuns acolo pe neaşteptate şi bunica lui care, aflând de hotă­rârea medicilor, a caracterizat fapta aceasta drept crimă, şi a pretins de la ginerele ei ca în cazul acesta să hotă­rască însăşi soţia lui şi mama fătului, căreia trebuie să i se facă cunoscută situaţia ei tragică.

Cu o uimitoare stă­pânire de sine, bunica sa a intrat în salonul fiicei ei, ce era pe moarte, şi i-a spus: ‘Fiica mea, nu este lucru sigur că o să scapi prin operaţie. Nu primi să pleci din lumea aceasta încărcată cu un astfel de păcat înfricoşător, adică cu moartea omului ce îl porţi în pântece. Dacă tu mori, cât voi trăi, eu voi fi mama copilului tău (a fratelui mai mare al domnului Trohani) şi mă voi îngriji să-i găsesc soţului tău o soţie bună spre restabilirea lui. În spitalul în care te afli a adormit Sfântul Nectarie. Vom ruga aşadar pe Sfântul Nectarie şi sufletul sfânt al tatălui tău să mijlo­cească la Dumnezeu ca să facă minuni şi să te mântuieşti şi tu, şi copilul tău”.

Mama domnului Trohani a refuzat să intre în sala de operaţie. Profesorul Logothetopoulos, susţinut şi de profesorul Louros, au mustrat-o pe bunica lui numind-o habotnică şi absurdă, şi a insistat pentru ne­cesitatea absolută a operaţiei. Dar mama a rămas neclin­tită în hotărârea ei… În cele din urmă s-au izbăvit şi ea, şi fiul ei!

Familiei ortodoxe, cu smerita dragoste, Arhim. Epifanie Teodoropulos, Ed. Evanghelismos, Buc. 2003, p.94-95


Articole Asemănătoare
18

Să-L vizităm pe Hristos, să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim, să-L cinstim…

Prin tragere de inimă, binele tău se socoteşte îndoit. Milostenia care se face cu strângere de inimă sau din constrângere este fără rod şi searbădă. Când facem binele, trebuie să sărbătorim şi să nu ne tânguim. Sau crezi că milostenia nu este obligatorie, ci benevolă? Oare socoteşti că nu este poruncă, ci sfat şi îndemn? Ce […]

Articole postate de același autor
309

Nici cinici minute …

Un preot de ţară a construit în satul său o biserica mare, pentru că cea veche era foarte mică şi nu încăpeau în ea decât puţini credincioşi. Între timp, părintele întrase la doctorat şi îşi împărţea timpul între slujbe, studiu şi supravegherea lucrărilor de construcţie. Când biserica din sat a fost gata, episcopul i-a propus […]