Actualitate

Cu demonul nu e bine să faci nicio afacere

10296

Cum se poate lupta împotriva celor ce merg la vrăjitor? Cum ne putem feri de farmece?

Noi, cu cei care merg la vrăjitori nu ne luptăm. Ce treabă avem cu ei? Cel mult le spunem de ce nu-i bine să meargă la vrăjitor. Vraja se face prin demon. Cu demonul nu-i bine să facem niciun fel de afacere, să nu avem niciun fel de relație. Cum scăpăm de vrăji? Cu rugăciune, binecuvântare: „Binecuvântează Doamne pe cei ce mă urăsc!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care mă blestemă!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care îmi vor răul!”, iar rugăciunea pentru vrăjmași să fie scrisă pe un bilețel și ținută în geantă și citită cât mai des. Luați mir sfințit de unde găsiți și miruiți-vă când plecați de acasă și veți fi înveliți cu darul Duhului Sfânt de toate vrăjile. Stropiți cu agheazmă în casă. Faceți sfeștanie cât mai des, nu trebuie mare pregătire. Dați cu aspiratorul și chemați părintele să facă sfeștania.

Vrăjmașul ne stăpânește fie promițându-ne bunătăți, fie înspăimântându-ne. Să nu ne fie frică să zicem așa: „Doamne, și diavolii și vrăjitorii sunt făpturile Tale, Tu ești Stăpânul nostru, al tuturor”. Și dacă nu-mi e frică nu are ce să mi se întâmple. Să nu credeți în superstiții. Tot timpul să vă faceți Sfânta Cruce, dreaptă și frumoasă, atingând trupul în locurile cuvenite, în mnumele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Noi ne mai grăbim câteodată și se zice că unde nu atinge crucea, atinge dracul. S-o facem cât mai corect.

Din Mestesugul bucuriei. Cum dobandim bucuria deplina, ce nimeni n-o va lua de la noi – Vlad Monahia Siluana – Editura Agaton, 2007

 


Articole Asemănătoare
9135

Despre mamă…

În toată viaţa ei a fost profund credincioasă. Sărbătorile le ţinea cu multă evlavie, chiar şi pe cele mai mici. Deşi nu ştia carte, avea socotelile ei şi ştia din vreme şi fără greş toate sărbătorile, posturile şi pomenirile anuale ale celor răposaţi. Milostenia îi era grija de căpetenie. Pe străini îi chema de pe […]

Articole postate de același autor
8

Porumbeii

„Au fost odată, începu părintele Fotis, doi vânzători de păsări care s-au urcat pe un munte și și-au pus capcanele acolo. Le-au întins şi-au plecat, iar când au venit a doua zi dimineaţa, ce să vadă!? Capcanele erau pline de porumbei sălbatici. Bietele păsări se zbăteau deznădăjduite încercând să scape, dar ochiurile plaselor erau foarte mici. În cele din urmă, porumbeii se ghemuiseră unul într-altul şi stăteau aşa, tremurând. -„Sunt numai oase şi piele, prăpădiţii! spuse […]