Poate că şi eu, poate că şi tu suntem nişte oi desprinse din turma marelui Păstor. Ne-a înşelat păcatul. Vai de noi… Rătăcim prin păduri fioroase de fărădelegi… Am dat prin păşuni pline de gălbează… Am căzut în prăpăstii de pierzare. Dar, oricât de rătăciţi am fi, Domnul Iisus, Păstorul cel bun, e gata să ne scape şi să ne mântuie.
Oricât de rătăcit, oricât de păcătos ai fi, află că Domnul te caută, Domnul te strigă, Domnul umblă să te scape din pierzare.
În starea în care te afli, poate că tu nu mai poţi face nimic pentru mântuirea ta. Eşti o oaie rătăcită care te-ai agăţat cu totul în spinii patimilor rele… Eşti căzut într-o prăpastie din care nu te mai poţi ridica… Eşti rătăcit printr o pădure de fărădelegi din care singur nu mai poţi ieşi. Dar mântuirea ta începe tocmai în clipa când afli şi simţi acest lucru: când afli că singur nu mai poţi scăpa, când afli şi simţi că îţi trebuie un ajutor, când afli că eşti pierdut şi începi a striga să te audă Păstorul.
Strigă!… Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău după Păstorul cel bun şi milostiv. Când păstorul îşi pierde o oaie, ce face? Pleacă după ea peste câmpuri sau păduri şi, oprindu-se ici şi colea, o strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul ei… O strigă pe nume şi-apoi ascultă să audă strigătul ei deznădăjduit. În clipa când oaia a răspuns, ea este mântuită; păstorul se îndreaptă îndată spre ea şi o scapă din pierzare.
Aşa e şi mântuirea ta, Iisus, Păstorul cel bun, te strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul tău de oaie rătăcită. Te strigă aşa precum odinioară Dumnezeu l-a strigat în grădina Edenului pe Adam: „Adame, unde eşti?“, vrând să trezească în el conştiinţa păcătuirii sale.
Preot Iosif Trifa, din ”Din pildele Mântuitorului”, – Ed. a 5-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000
