Cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea

8996

Unul dintre cele mai tulburătoare pasaje ale Evangheliei îl constituie validitatea pe care o atribuie Mântuitorul experimentării preintelectuale a credinței religioase. Când ucenicii Săi, în efortul de a menține un nivel matur al propovăduirii, încercau să împiedice mamele să-și aducă copiii la Iisus, El „S-a mâhnit”. El a spus că unora ca acestora le aparține Împărăția lui Dumnezeu și că cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra în ea (Marcu 10, 13-16).

El a ilustrat relația lui Dumnezeu cu copiii: El a luat copiii în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. El Și-a oferit dragostea nu prin învățare, nici măcar printr-o pildă, ci prin contact fizic. I-a făcut să simtă apropierea prin simțurile lor fizice și, vorbindu-le adulților, El a întărit faptul că modul în care copiii Îi percep iubirea, felul în care aceștia au primit harul binecuvântării Sale, a fost valid și plin de semnificații religioase: „Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.

Viața Bisericii noastre oferă nenumărate oportunități pentru o astfel de percepție a valorilor religioase prin intermediul simțurilor. Lăsați-l pe copil să-și poarte cruciulița primită la botez. Lăsați-l să vadă, să atingă și să sărute icoana de la capătul pătuțului său. Lăsați-l să simtă mirosul de tămâie și culorile vii din biserică. Lăsați-l să primească Sfânta Împărtășanie pe buzele sale și să-i simtă gustul. Lăsați-l să simtă stropii de aghiasmă pe față, să audă cântarea și să-și facă semnul crucii cu degețelele!

Sophie Koulomzin, Biserica și copiii noștri, traducere de Doina Rogoti, Editura Sophia, București, 2010, p. 65-66


Articole Asemănătoare
9041

Când credeai că nu te văd, eu te vedeam

Acum câteva luni, un român de-al nostru, „băiat descurcăreț”, mi-a relatat o întâmplare trăită în Finlanda. – Mă pregăteam să trec strada, undeva în centrul orașului Helsinki. Semaforul arăta culoarea roșie, oamenii așteptau pe trotuar iar eu mă grăbeam. Nu venea nici o mașină așa că m-am hotărât să trec. M-am mai uitat o dată […]

Articole postate de același autor
6621

Civilizaţia anormalului

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizaţie, de cultură, de progres ştiinţific, de libertate, de bunurile pământului şi de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh perfid care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare […]