Actualitate

Chemarea lui Dumnezeu si… oamenii prea ocupaţi

77

Niciodata nu a fost usor sa auzi chemarea credintei. Niciodata nu a fost ușor să auzi mesajul credinței. În zilele noastre, suntem de obicei atât de absorbiți în problemele existenței pământești, incat pur și simplu nu avem timp sa ascultam acest mesaj și sa reflectam asupra lui Dumnezeu.

Pentru unii, religia s-a redus la Sărbătorile Crăciunului și Paștelui și la a lua seama la câteva tradiții, de teama de a se rupe total de rădăcinile proprii. Alții nu merg la biserică alaturi de ceilalti, fiindca sunt "prea ocupati". Ei "sunt absorbiti în lucrarea lor". "Munca este totul" pentru ei. Ei sunt acel "om ocupat". Acestea se numara, de altfel, printre cele mai bune complimente pe care le-ar putea primi de la prieteni si colegi. "Persoanele ocupate" sunt o rasa aparte a timpurilor moderne. Pentru ele nu există nimic altceva, decat o preocupare care le inghite complet, nelăsând loc tăcerii în care sa poata fi auzit glasul lui Dumnezeu.
Și totuși, oricât de paradoxal ar părea, în ciuda zgomotului de astăzi și a confuziei, este încă posibil să auzim chemarea tainică a lui Dumnezeu, în inimile noastre. Aceasta chemare se poate să nu fie întotdeauna înțeleasă ca fiind vocea lui Dumnezeu. Ea ne poate lovi, ca un sentiment de nemulțumire sau de neliniște interioară, sau ca începutul unei căutări. Pentru mulți, aceasta se intampla, insa... numai după trecerea anilor, atunci cand isi dau seama că viața lor este de fapt incompletă și nepotrivită, pentru că era o viata fără Dumnezeu.
"Ne-ai făcut pentru Tine", spune Sfântul Augustin, "iar inimile noastre sunt neliniștite, până când isi vor gasi odihna in Tine". Fără Dumnezeu nu poate exista niciodată plinătatea de a fi. Astfel, devine extrem de important pentru noi să fim în stare să auzim și să răspundem glasului lui Dumnezeu, insa chiar în momentul în care Dumnezeu ne vorbește, și nu cu ani mai târziu. Dacă un om aude și răspunde chemarii lui Dumnezeu, atunci el se poate schimba și transfigura, si isi va putea schimba astfel intreaga viata.
 
Traducere dupa un fragment din "Taina Credintei" (Mitropolit Ilarion Alfeyev)
sursa http://lonews.ro/

Articole Asemănătoare
174

Rugăciunea nu se dobândeşte fără osteneală

Slavă Ţie, Doamne! Cât m-am bucurat de frământarea pe care v-a pricinuit-o rugăciunea! Îngerul dumneavoastră păzitor este cel care v-a tulburat, ca să aflaţi că trebuie să vă rugaţi şi în timp ce citiţi. Căci în rugăciunile noastre nu e multă vorbărie. E scris mereu acelaşi lucru: Doamne, miluiește, însă în felurite chipuri, pentru neputinţa […]

Articole postate de același autor
5051

Predică la Duminica a XIII-a după Rusalii: Via lui Dumnezeu

Veniţi, iubiţilor, veniţi să vă arăt o vie aleasă. N-a fost aşa dintru început. A fost un loc necultivat. A fost un ogor înţelenit. Era plin de pietre, de ierburi sălbatice, de spini şi de şerpi. Nimeni nu avusese grijă de el. Nimeni nu luase aminte la el. Dar cineva a luat aminte la el. […]