Părinte Paisie, nu ştiţi cumva vreun medicament?

14322
  – Părinte, omul acesta are tensiune. Nu ştiţi cumva vreun medicament?

-Tensiune? Ia vino aici să ţi-o cobor! (Şi zâmbind, îi prinde capul între mâini şi îl apasă, în timp ce acela stătea  bucuros şi cu  evlavie, primind  tratamentul Stareţului asupra capului său).

Tensiunea este din nelinişte, binecuvântatule, continuă serios Stareţul. Tu să rezolvi problemele cele uşoare. Pe cele grele să le laşi lui Hristos. Să nu încerci să le rezolvi tu pe toate. După ce vei pleca de aici, să treci pe la Talea (băcanul din Careia) să cumperi nişte indiferenţă bună, îţi va da şi pe datorie, a spus Stareţul râzând.

***

Odată am avut infecţie urinară. În decursul unui an luasem de cinci ori antibiotice puternice. Şi de fiecare dată am făcut aceasta timp de o lună de zile. Dar fără nici un rezultat. În cele din urmă am mers la Stareţ să-i cer sfatul.

-Ia orz curat, fierbe-l până se va desface bobul, şi bea numai zeama.

-Cât să beau?

-Bea cât vrei. Rău nu o să-ţi facă. Este şi întăritor. Curăţă tot sistemul… rinichii, vezica urinară. Să bei câte un pahar dimineaţa, la amiază şi seara.

-Pentru cât timp, Părinte?

-Ei!… bea timp de o lună.

Într-un termos mare, cam de un litru, puneam apă fiartă şi aruncam înăuntru o mână de orz, spălat mai dinainte de praf. Îl lăsam toată noaptea, iar dimineaţa îl strecuram şi beam zeama.

După cincisprezece zile m-am făcut cu desăvârşire bine şi nu am mai continuat tratamentul. Orzul a făcut o treabă mai bună decât antibioticele, fără să pricinuiască efecte negative.

”Părintele Paisie mi-a spus”, Părintele Paisie Aghioritul, Autor: Atanasie Rakovalis


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
8516

Minunea cea mai mare

Era pe la începutul primăverii, când mugurii copacilor plesneau unii după alţii în cununiţe de flori roz-albe. Vrăbiile şi mierlele îşi slobozeau cântecele prin văzduh, iar oamenii trăgeau cu putere în piept miresmele lui april. Primăvara cea zglobie bătea şi la ferestrele spitalului. Înauntru însă erau oameni bolnavi, cu privirile umbrite de un val de […]

Articole postate de același autor
9457

Dumnezeu nu se oferă pe Sine celor în nesimțire și păcate

Cândva, o femeie trăia în posturi şi rugăciuni. Părea evlavioasă, dar era stăpânită de multă mandrie şi se considera pe sine sfânta. De asemenea, ţinea minte răul, iar dacă se certa cu cineva nu mai putea să-l privească în ochi. La un moment dat s-a îmbolnăvit şi a chemat preotul să se spovedească, dan nu […]