Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
Doi bătrâni din satele de pe Valea Bistriței s-au urcat în autobuzul de Târgu-Neamț, să meargă spre casă. Unul a zis către celălalt: -Suntem supărați, măi frate, că de o lună de zile nu a căzut o picătură de ploaie și ni se usucă toate pe câmp. – Da, măi frate, pentru păcatele noastre ne […]
„Trimite-le Doamne în inimi, în minte și în grai, duhul înțelepciunii, al științei, al evlaviei și al fricii Tale”. Marți, 31 mai 2016, în toate înstituțiile preuniversitare din țara noastră s-a încheiat anul de studii. Pentru prima dată în acest an absolvenții claselor a 12-a, a Liceului Teoretic ,,Olimp” din orașul Sîngerezi, imediat după […]
