Ce mir aducem Domnului?

946

Un păhăruț de rachi, lucum și un pahar de apă rece pe o tavă de argint vechi- astfel întimpinau  mănăstirile grecești  de pe muntele Athos pe pelerini. Mănăstirea rusească de pe munte tot întimpină destul de bine, dar deja cu mult mai prozaic și mai modest. Iar în mănăstirile noastre se întimplă și așa: Inscripție pe o foaie:,, Mănăstirea nu este pensiune. Ea este dea dreptul instituție de îndreptare, unde în sudoarea frunții, fiecare locuitor duce o lupta aprigă cu obiceiurile păcătoase, cu patimile, cu deficiențele. Sunați,,.

Mănăstirea, doar, nu este un cămin pentru specialiști, care nu s-au realizat în lume, dar ,,o stație telefonică,, pentru o legătură mai bună cu Dumnezeu.

Călugării trebuie iubiți. Ei trebuie îngrijiți ca pe o floare scumpă, ca pe o comoară. Lumina lor sînt îngerii, iar lumina noastră- călugării. Ei sînt cei mai buni oameni pe pămînt. Harul rugăciunii, al dialogului cu Dumnezeu și cercetării lăuntrice- este un dar imens.

Par. Siluan de pe Muntele Athos spunea, că omul lui Dumnezeu ar putea să facă lucruri mai bune decît ceilalți, dar pentru aceasta el trebuie să iubească mai mult decît orice- lucrul. Iar el  iubește mai mult decît orice pe Dumnezeu.

Din toate colțurile țării, oamenii sînt gata să meargă la călugăr, care nu se ascunde de ei sub pretextul ca are treburi, ci îi ascultă cu atenție, oferindu-le din darurile și înțelepciunea pe care a obținut-o prin lucru duhovnicesc și prin studiu.

Ne pare, cîteodată, că  trăim o viață plăcută Domnului, dar ținem minte datoria de cîteva copeici cu anii. Ne pare, că trăim în prietenie, dar este atît de trist, că poți pierde un prieten dacă ai închis ceva mai zgomotos, ușa de la mașina lui. Dar iată că, călugărul poate să ne trezească, să ne îndrume și să ne întoarcă pe calea Adevărului. Mai mult decît atît, starea harică  a călugărului îi permite să posede o astfel de armonie, pe care o poate transmite și celorlalți, asemeni unui dirijor de cor.

Sîrguința monahală- este partea bună a Mariei, care stă la picioarele lui Iisus, și slujirea Martei este de asemenea o parte indispensabilă din misiunea lui Dumnezei. Aceasta este modul de slujire a majorității dintre noi. Călugări sînt puțini, iar ei ca profesioniști al celor spirituale, sînt ocupați cu cea mai fină și bineplăcută lucrare. Așa și slujirea noastră Domnului este diferită și este întocmită astfel, ca fiecare dintre noi să slujească Domnului cu darul cel mai de preț pe care-l are.

Cineva își aduce ca prinos smirna, altul- mirul, toate aceste daruri sînt bineplăcute Domnului, deoarece sînt prinos de jertvă, mulțumire și dăruire.

traducere şi adaptare Olga Armaş

sursa http://www.pravmir.ru/miro-i-mironosicy/


Articole Asemănătoare
2341

Nimeni nu e vrednic, dar toţi suntem chemaţi să ne învrednicim

Se poate vorbi că există la un moment dat vrednicia de a merge în mănăstire? Când suntem pregătiţi? Să nu vă închipuiţi că la mănăstire merg oameni vrednici! Sau că în lume rămân cei nevrednici. Nimeni nu e vrednic de nimic! De aceea, noi când ne rugăm zicem: „învredniceşte-mă, Doamne”. De obicei la mănăstire ne […]

Articole postate de același autor
2234

Părintele Arsenie Papacioc: „Din momentul în care te-ai creştinat, trebuie să ştii că a şi început prigoana…”

Părinte, se vehiculează nişte proorocii în legătură cu apropiatul sfârşit al lumii, sfinția voastră ce spuneți? Eu spun una care e mai veche şi mai sigură: va fi sfârşitul lumii cândva! «Nu se mişcă, spune Mântuitorul, fir de păr fără voia Mea» şi degeaba ne zbatem noi făcând legătură cu nişte informații, poate chiar false. […]