Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie

2985

Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii.

Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipeşte în lucrurile din afară şi nu se împrăştie în lume prin simţuri, se întoarce în sine şi se înalţă cu gândul la Dumnezeu”.

La rândul său, Sfântul Isaac Sirul cere: „Fii în pace în inima ta, şi cerul şi pământul vor fi în pace cu tine. Străduieşte-te să intri în vistieria dinăuntrul tău şi vei vedea comoara cea cerească; căci una sunt şi aceeaşi şi, intrând în una, le contempli pe amândouă. Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”.

Acest rapid parcurs al diferitelor sensuri ale isihiei ne-a arătat limpede nivelurile diferite ale înţelesului, din afară spre înăuntru, care traversează termenul. O apoftegmă [aforism, cugetare] celebră a Părinţilor pustiei deosebeşte trei niveluri: „Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui. Şi i-a venit lui glas zicându-i: Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui. Acesta, după ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat zicând acelaşi cuvânt. Şi a auzit glas zicând: Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii!

(Episcop Kallistos WareÎmpărăţia lăuntrică, Editura Christiana, București, 1996, pp. 81-82)


Articole Asemănătoare
1802

Sufletul familiei creştine este iubirea

Iubirea este o realitate adânc umană şi de o aşa complexitate, încât unii renunţă la orice definiţie, socotind cuvintele inutile şi neputincioase. Iubirea nu se poate defini. Ea este tot atât de misterioasă ca şi viaţa. De aici şi diversitatea de aspecte aproape contradictorii ale iubirii. Căci cuvântul „iubire” este cel mai fluid, cel mai […]

Articole postate de același autor
1500

Nu este rană mai dureroasă ca rana pricinuită de zavistia frăţească

Pe la anul 380 (adică acum 1578 de ani) păstorea în Cetatea Cezareei, Episcopul Faretrie. Era episcop numai cu numele, căci grija lui nu era pentru mântuirea turmei, ci pentru avere şi trai răsfaţat. Ştia cum să se linguşească pe lângă dregătoriile împărăteşti pentru a câştiga protecţie şi nume bun peste tot. Era — cum […]