Arhimandriții Macarie și Varlaam Chiriță în închisorile comuniste

701

Arhimandritul Macarie, cu numele de mirean Misail era tatăl arhimandritului Varlaam Chiriță. A fost condamnat în anul 1944 la 10 ani de muncă forțată într-un lagăr din Siberia. Se întoarce din detenție în anul 1954. Fiul său, arhimandritul Varlaam a fost și el judecat, fiind învinuit de activitate antisovietică. Judecata l-a condamnat la 8 ani de lagăr, petrecând anii de detenție în perioada 1946-1954.

Arhimandritul Macarie (Misail Chiriță) s-a născut la 1 ianuarie 1884 în familia lui Vladimir Chiriță, cântăreț la Bisericii “Sf. Nicolae” din Răspopeni, jud. Orhei. A fost botezat la 7 ianuarie în biserica din Răspopeni de către preotul Platon Seminel. În anul 1905 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău și la 21 noiembrie 1926 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Nașterea Maicii Domnului” din Voronovița, jud. Hotin, apoi a fost transferat la Biserica “Sf. Arh Mihail” din Pitușca, jud. Orhei. Părintele a mai slujit la Biserica “Sf. Voievozi” din Sociteni, jud. Lăpușna, transferat în anul 1930 și la Biserica “Sf. Parascheva” din Slobozia-Dușca, jud. Orhei. La Sociteni, părintele Misail a fost transferat disciplinar, din cauza propagării “stilului vechi”, fiind un înverșunat stilist.

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia, în septembrie 1940, preotul Misail Chiriță împreună cu câțiva preoți basarabeni s-au adresat Patriarhiei Moscovei cu o telegramă, prin care rugau să fie hirotonit în Catedrala din Chișinău un episcop de pe loc. La scurt timp Patriarhia îl numește chiriarh la Chișinău pe Episcopul Alexie de Tula. Părintele Misail, cu numele de călugărie Macarie scrie o scrisoare cu un asemănător conținut la 2 aprilie 1956 pe numele lui G. K. Jukov, mareșal al URSS. Arhimandritul ruga ca Biserica din Moldova să fie ridicată la rangul de Mitropolie, cu un mitropolit în frunte, cunoscător al limbii poporului.

În timpul războiului, părintele Misail Chiriță a fost membru al Misiunii Ortodoxe din Transnistria, activând în calitate de paroh în localitatea Neciainoe, jud. Oceacov. Potrivit mărturiilor sale din timpul interogatoriului, părintele Misail a slujit și la Biserica “Sf. Ilie” din Odesa. A îndeplinit și funcția de translator, traducând predici din română în rusă. În timpul aflării sale la Odesa a colaborat la Ziarul “Odesa” și la alte publicații.

La 25 mai 1944, părintele Misail Chiriță a fost arestat. Judecata a avut loc la 28-30 decembrie 1944, fiind condamnat de către Tribunalul Militar al Armatei NKVD din RSS Ucrainerană la 10 ani de detenție cu lipsire din drepturile civice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii personale. După ispășirea termenului de detenție în lagărele de muncă forțată din Siberia, în 1954 se întoarce în RSSM. După întoarcerea din surghiun, părintele a slujit la biserica din Pitușca și la 28 iunie 1955 numit paroh la biserica din Ghidighici, raionul Chișinău.

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Hârbovăț, trecând la cele veșnice sub numele călugăresc arhimandritul Macarie, ultimii ani de viață petrecându-i într-o locuință din orășelul Călărași.

Arhimandritul Varlaam (Vladimir Chiriță) s-a născut la 24 ianuarie 1909 în familia preotului Misail Chiriță de la biserica din satul Voronovița, jud. Hotin. Avea studiile Facultății de Teologie din Chișinău și cursurile Institutului Teologic Sf. Serghie din Paris.

Viitorul arhimandrit Varlaam a fost tuns în monahism la 24 februarie 1935 la Mănăstirea Țigănești, în Duminica Fiului Risipitor. În următorul an a fost hirotonit ieromonah și în 1937 numit slujitor al bisericii așezământului românesc din Ierusalim. La 1 octombrie 1939 ieromonahul Varlaam este numit stareț al Mănăstirii Ștefan cel Mare (Țâpova), jud. Orhei, funcție care a îndeplinit-o mai puțin de un an. În luna aprilie 1940, a fost numit slujitor la Biserica Catedrală din orașul Bălți.  

În timpul primei ocupații sovietice (1940-1941), noul chiriarh de la Chișinău, Episcopul Alexie de Tula îl ridică la rangul de arhimandrit, fiind numit în funcția de protopop al bisericilor și mănăstirilor din fosta Eparhie a Hotinului. După restabilirea administrației românești în Basarabia, arhimandritul Varlaam se înscrie pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. A fost numit stareț al Mănăstirii Berșad, jud. Balta, unde noul stareț a organizat viața monahală, editând și o foaie de zidire sufletească numită “Duminica”, scrisă în rusă și în română. În următorul an a fost numit stareț al Mănăstirii “Sf. Patelimon” din orașul Odesa. A mai îndeplinit și funcția de protopop al bisericilor și mănăstirilor din Odesa.

În iunie 1943, arhimandritul Varlaam pleacă în România, unde a fost numit stareț al Mănăstirii Tismana și profesor de istorie, geografie și literatura română la Școala de cântăreți. Apoi, în 1944 revine în RSSM, unde până în 1946 v-a sluji la biserica din Pitușca din raionul Călărași, fiind numit la 3 august 1945.

La 23 aprilie 1946, arhimandritul Varlaam a fost arestat. Era învinuit de “atitudine ostilă față de puterea sovietică, lociund în timpul războiului pe teritoriul Ucrainei sovietice, ocupat temporar de către armata română-germană, desfășurând o activitate antisovietică activă”, ș.a. Judecata a avut loc la 17 iulie 1946, fiind comndamnat conform art. 54-10, p. 2 CP al RSSU la 8 ani de detenție și 5 ani degradare din drepturile civice. După ispășirea termenului de detenție în iunie 1954 se reîntoarce în RSSM, intrând în obștea Mănăstirii Hârbovăț. La data de 3 septembrie 1954 a fost numit slujitor la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Rublenița, raionul Soroca.

Fiind mereu hărțuit de autoritățile civile și bisericești, arhimandritul Varlaam anunță printr-o scrisoare de la 1 aprilie 1958 ieșirea sa de sub ascultarea Patriarhiei Moscovei și apartenența sa la Patriarhia Română. Printr-o altă scrisoare de la 1 iunie 1958, arhimandritul Varlaam îl acuză pe Episcopul Nectarie de Chișinău de colaborare la distrugerea vieții religioase din Basarabia. La 31 iunie 1958, arhimandritul Varlaam a fost caterisit.

Când în RSSM exista numai o singură mănăstire de maici, la Japca, arhimandritul Varlaam avea să scrie din partea tuturor monahilor din Moldova o scrisoare pe adresa Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS. În ianuarie 1967, arhimnadritul scria: “În numele tuturor stareților nedreptățiți din Moldova, cu lacrimi în ochi vă rugăm să dați dispoziție pentru plasarea stareților monahi în una din fostele mănăstiri pentru monahi”.

Arhimnadritul Varlaam Chiriță v-a petrece restul vieții pământești “singur printre lupi” în orășelul Călărași, ajungând până la vârsta de 80 de ani. Trece la Domnul în anul 1989.

                                    Protoiereu Ioan Lisnic

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole Asemănătoare
338

Preotul Petru Duminică – arestat și schingiuit până la moarte

Preotul Petru Duminică s-a născut în anul 1883 în familia lui Dumitru Duminică, român din Odesa. Avea studiile Seminarului Teologic din Odesa, pe care le-a absolvit în anul 1904. O perioadă scurtă de timp a slujit in caltate de cântăreț bisericesc, apoi a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Vasile cel Mare” din localitatea Adrianovka, jud. […]

Articole postate de același autor
425

Preotul Alexandru Nazarevici – condamnat la moarte prin împușcare

Preotul Alexandru Nazarevici s-a născut la 1 august 1879 în familia cântărețului bisericesc Petru Nazarevici din satul Gvozdăuți, jud. Hotin. A învățat la Școala spirituală din Edineț. În luna august a anului 1905 a fost numit cântăreț la Biserica “Schimbarea la Față a Domnului” din Cherstinești, jud Hotin. La 4 martie 1909 a fost transferat […]