– Părinte, adesea se vorbeste despre “înnoire in Biserica”, ca şi cum Biserica îmbătrâneşte şi are nevoie de înnoire!
– Da, a îmbătrânit!… Dar chiar şi cei care nu au evlavie, dar au puţină minte, nu sunt de acord cu înnoirile pe care le fac acum, ci caută să afle cel vechi. Nu-i mişcă deloc, de pildă, icoanele noi, ci îşi dau seama de valoarea icoanei vechi. Şi asta o fac cei ce au puţină minte. Cu cât mai mult cei ce au evlavie. De aici să înţelegi ce greşit este ceea ce spun despre “înnoire” etc.
Astăzi, dacă cineva încearcă să ţină puţin tradiţia, să ţină posturile, să nu lucreze în sărbători, să fie evlavios, vorbesc despre el: “Unde se află acesta? S-au dus lucrurile acestea. Acestea au fost pentru atunci!”. Şi dacă le răspunzi ceva, îţi vor spune: “În ce epocă trăieşti? Acestea nu se mai fac acum”. Încet-încet le iau ca basme.
Dar ce spune (Scriptura)? “Iisus Hristos ieri şi azi şi în veci este Acelaşi“. Dacă nu poate cineva să le ţină, cel puţin să spună: “Dumnezeule, am greşit!”. Atunci Dumnezeu îl va milui. Dar acum, deşi este stăpânit de slăbiciune, se impune celuilalt, pentru că este mustrat de conştiinţă. Ia un demonizat şi pune-l într-o atmosferă duhovnicească. Vei vedea că se va întoarce încolo şi încoace. Nu va putea sta într-un loc, deoarece este silit de atmosferă.
La fel şi aceştia: sunt mustraţi de conştiinţă, sunt siliţi şi încearcă să-şi calce conştiinţa lor, de aceea spun acestea. Şi valorile le ponegresc şi încearcă să le înlocuiască cu non-valori. Mare perversiune există în lume! Frumuseţea duhovnicească o socotesc urâţenie. Adică pentru mireni frumuseţea duhovnicească este urâţenie lumească. Iată, dacă iei un calugăr şi-i tai părul, cât de urât se face! Dar aceasta urâţenie mirenii o consideră frumuseţe.
Şi uită-te, acum se luptă cu Biserica, se nevoiesc pentru distrugerea ei. Ei bine, nu cred, învaţă ateismul. Dar să nu recunoască binele ce îl face Biserica şi să lupte cu ea? Lucrul acesta arată multă răutate. Să nu recunoască, de pildă, că Biserica apară copiii, îi ajută să nu devină haimanale, ci oameni buni? Aceştia împing pe copii la rău, îngăduie în mod liber catastrofa copiilor. În timp ce Biserica învaţă: “Tânărul să fie cuminte, să-i respecte pe ceilalţi, să se păstreze curat, ca să ajungă un om corect în societate“.
Dar lucrurile vor veni iarăşi la locul lor. În Rusia, o bătrână se ruga în genunchi într-o biserică lângă o coloană. Merge o femeie tânără, care era şi mare om de ştiinţă, şi-i spune: “Acestea sunt lucruri depăşite”. “
Atunci bătrâna i-a răspuns: ,La această coloană unde mă rog şi plâng eu acum, vei veni după o vreme şi tu şi vei plânge. Ale voastre vin şi trec, dar creştinismul nu va trece niciodată”.
Extras din
Cuviosul Paisie Aghioritul “Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003, p.360-362
