Din Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2002, p. 175


Din Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2002, p. 175

Un om a murit subit. Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i… Fiul meu, e timpul sa mergem… Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: De ce asa curand? Aveam atatea planuri… Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale. – Dar uită-te! Ce ai in valiză? […]

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns în locul unde n-au pătruns nici răutatea, nici mânia, în locul unde e stăpână bucuria. Şi ţi-aş păstra desţelenită grădina vieţii, şi-nflorită, ca un surâs să fie fiecare floare, pe chipul tău să râdă lumina de la soare. Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale, din suflet aş lăsa să scuture […]