Trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea

137
Se cuvine să îndurăm totdeauna ceva cu mulţumire pentru Dumnezeu. Viaţa noastră este ca o clipă de veşnicie. De aceea, după cum zice Apostolul: Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, faţă de slava care va să se descopere pentru noi (Romani 8, 18). De aceea, rabdă în tăcere când te întristează vrăjmaşul şi numai Domnului deschide inima ta. Când cineva dispreţuieşte destinul tău, sârguieşte-te din toate puterile să-l ierţi, după cuvântul Evangheliei: Celui ce a luat ale tale, nu-i cere înapoi (Luca 6, 30). Când lumea ne defaimă, atunci trebuie să socotim că nu suntem vrednici de laudă; căci dacă am fi fost vrednici, ea ne-ar fi lăudat. Aşadar, întotdeauna şi în faţa tuturor trebuie să ne umilim, urmând învăţăturii Sfântului Isaac Sirul: „Defăimează-te pe tine şi vei vedea slava lui Dumnezeu întru tine». Pentru aceasta trebuie să iubim smerenia şi să ne înarmăm cu răbdarea, ca să vedem şi noi slava lui Dumnezeu. Unde nu este lumină, toate sunt întunecate; aşa şi fără smerenie; nimic altceva nu mai rămâne în om, fără numai întunecare”.

Din Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2002, p. 175


Articole Asemănătoare
276

Ceea ce ne aparține la sfârșitul vieţii

Un om a murit subit. Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i… Fiul meu, e timpul sa mergem… Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: De ce asa curand? Aveam atatea planuri… Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale. – Dar uită-te! Ce ai in valiză? […]

Articole postate de același autor
6480

Copil frumos!

  Copil frumos, te-aş ţine-ascuns în locul unde n-au pătruns nici răutatea, nici mânia, în locul unde e stăpână bucuria. Şi ţi-aş păstra desţelenită grădina vieţii, şi-nflorită, ca un surâs să fie fiecare floare, pe chipul tău să râdă lumina de la soare. Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale, din suflet aş lăsa să scuture […]