Aveți idee care este boala cea mai gravă a timpurilor noastre? Depresia. Haideți să vedem ce înseamnă, ce zice O.M.S.: „În următorii zece ani, patru din cinci oameni vor fi depresivi.”. Vă place clasamentul, sună bine? E sinistru fraților! Patru din cinci oameni vor fi sub tratament anxiolitic sau antidepresiv. Știți ce înseamnă medicamentele anxiolitice sau antidepresive? Înseamnă că te miști în reluare. Trăiești în reluare, simți în reluare, toate lucrurile sunt în reluare. Totul se mișcă fără să poți controla tu foarte mult datorită medicamentelor anxiolitice sau antidepresive. V-ați pus întrebarea de ce depresia devine pe primul loc?
Viktor Frankl, medic și psihoterapeut, povestește că, făcând o analiză pe pacienți, pe cei care suferă de depresie, a descoperit cauzele depresiei, și anume: lipsa de viață spirituală. Un om care nu se roagă, nu are clipe de liniște, care rostește rugăciuni turuite și chinuite. Dacă ajungi să-ți fie silă să te rogi sau să te plictisești când te rogi, să știți că aia este rugăciune furată, așa o numesc Sfinții bisericii. O rugăciune care nu are niciun rost în viața ta, n-are nicio lucrare. Deci, un tânăr care nu lucrează cu viața lui interioară, nu ascultă muzică complexă, nu consumă artă, nu se roagă, nu are viață spirituală, este un candidat perfect la depresie. La douăzeci și cinci de ani vă garantez că veți fi pacienții unui cabinet de psihiatrie. Garantat! Dacă luați în serios treaba aceasta, viața dumneavoastră capătă alte aspecte. Veți înțelege că fără viață spirituală viața dumneavoastră va deveni cenușie. Și nu vă zic treaba asta ca să vă înspăimânt.
Cunosc un domn care știe perfect prognoza pe următorii douăzeci de ani. Se numește domnul Google. Dați-i un search și întrebați-l și-o să vedeți că o să vă răspundă perfect la această întrebare. Dați-i simplu: depresie, click. La ce vârstă începe, ce efecte are, ce se întâmplă cu omul care a ajuns să fie bântuit de stări anxioase sau depresie și care este viitorul unei astfel de persoane.
Dacă voi vreți ca să nu ajungeți în ipostaza asta, atunci trebuie să vă impuneți un program de viață spirituală în existența dumneavoastră. Credeți că acum o sută de ani existau medicamente anxiolitice și antidepresive și exista psiholog și psihiatru? Nu! Știți cine avea grijă de sănătatea psihică a omului? Duhovnicul.
Faceți-vă un duhovnic, dar aveți grijă când vă alegeți duhovnicul, să fie mai blând decât mama! O mamă normală, nu știu. Mă gândesc la mama mea. Și ca să pun încă o imagine a bunătății, o pun și pe bunica. Bunica – chiar sfântă! Ea știa că blândețea și bunătatea îndreaptă pe om.
Și de aceea când vă găsiți un duhovnic sau un prieten bun pe umărul căruia să dormi, trebuie să fie mai blând decât mama. Ca bunica de blând. Nu vă spovediți la oricine, la orice preot. Vă dau un sfat prietenesc. Dacă nu e blând și înțelegător cu tine, indiferent de ce situație te-ai afla, fugi, pentru că riști să ți-o încasezi. Iese rău! Căută-ți un duhovnic mai blând decât mama! Un duhovnic care să se poarte cu tine ca și cu copilul lui. Da? „Mă tati, uite am o problemă! Mă tati, am greșit. Te rog frumos iartă-mă! Vreau să îndrept. Ajută-mă, nu știu cum s-o scot la capăt din treaba asta!” Păi și tati ce face, dă cu parul? „Dacă mai faci o dată, nu mai vii pe la mine!” Păi ce tată e ăsta? E un tată denaturat! De aceea Iisus ne învață să ne rugăm lui Dumnezeu așa. Iar voi când vă rugați să vă rugați așa. Cum zice? „Tatăl nostru”. Nu zice Șeful nostru care ești în ceruri, Stăpânul nostru, Judecătorul nostru. Nu! Zice atât: „Tatăl nostru care ești în ceruri”. Și care tată – bun, sănătos la bibilică, îți rupe picioarele? Îți zice: „Ai greșit? Zang, piciorul ți-l rup. Ai greșit? Ia o tumoră de-aici! Ai greșit? Hai să-ți rup dinții!”. Care tată denaturat ar face o astfel de chestiune? De aceea Iisus ne învață să-L abordăm pe Dumnezeu ca pe Tati. „Tati, am greșit, îmi cer iertare, îmi pare rău pentru toate răutățile mele și pentru toată viața mea, aș vrea să îndrept ceva!”
Dacă faceți lucrul acesta, o să reușiți să puneți în viața dumneavoastră un stâlp, stâlp pe care să nu-l dărâme nimic, să nu-l spulbere nimic. Fraților, prezența, inima voastră să o țineți aproape de Dumnezeu scurt, ca niște sulițe pe care le arunci așa spre cer. În vechime așa se numea rugăciunea aceasta scurtă: „rugăciunea suliță” pe care o iei și o arunci. „Doamne ajută-mă!”, „Of, Doamne!”, „Doamne miluiește-mă!”, „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”. Știți cât de mult construiesc aceste cuvinte interiorul nostru? Știți cât de mult ajută sufletul nostru să se liniștească?
(Fragment din „Curs de supraviețuire urbană” – Părintele Visarion Alexa, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Moldova, Iași 2019. Puteți urmări înregistrarea completă aici.)
