Actualitate

Telefonul singurătăţii

102

 

…Ce-o mai vrea bunica voastră?!
— Alo, mamă, spune iute…
Sunt în mall cu prichindeii
Şi n-am timp de vorbe multe.
— Dragii mamei, cum vă este?
Dor îmi e de voi şi iată
A venit din nou Crăciunul
Şi stau singură acasă.

V-am făcut un tort de casă
Pus-am ouă de la ţară
Cu smântână bună, grasă,
L-am ornat… O să va placă!

A ieşit o bunătate…
Dar stă neatins şi parcă
Tot ştiindu-vă departe
Sufletu-n dureri se-neacă.

— Bine, mamă, doar ţi-am spus,
De Crăciun, cu mic cu mare
Colindăm cum ne-am propus
Mall-uri, parcuri, patinoare.

Anul nou, ca în toţi anii,
Îl petrecem doar la munte
Cui îi arde-acum de tort?
Suntem prinşi în multe, multe…

De-om dori, facem comandă,
Dau un click şi-l am pe masă,
Nu ne-om duce pân’ la ţară
Fiindcă eşti capricioasă.

— Bine, dragii mei, iertare
Că v-am reţinut, ştiu bine
C-am furat de dorul vostru
Clipe dragi… doar pentru mine.

Ştiţi, aşa mi-alin durerea
Când v-aud mai prind putere
Că mă lasă-ncet vederea
Şi-abia stau la priveghere.

Dar vă am în rugăciune
Să vă meargă maică bine,
De-oi pleca din astă lume
Să vă amintiţi de mine.

Angelina Nădejde, „Sunt un alt anotimp”


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
689

Îi hrănim cu moarte pe copiii noștri, apoi ne mirăm de alegerile pe care le fac

Nu știu cât avem conștiința că, deși ne regăsim într-o perioadă istorică hipercivilizată, copiii noștri sunt permanent amenințați cu moartea. Am dezvoltat nevrotic o cultură a păzirii copiilor de moarte, în vreme ce ei se lasă prinși de ghearele ei – aproape râzându-ne în nas. Am uitat că am bagatelizat noi înșine, la un moment […]