Ștergarul

476

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! •

”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând.

La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni ... Acum, cred că e ștergarul care ne va înnoi pe toți: ca oameni, ca comunitate, ca duh. E ștergarul care așteaptă să fie lucrat: cu răbdare, cu blândețe, cu iubire pentru aproape, cu tărie și cu înfloriri de primăvară lăuntrică.

Desigur, avem multe teme pentru acasă, dar această lecție a smereniei, când Iisus le-a spălat picioarele apostolilor, este una dintre cele fundamentale.

Nimic nou. Adevăruri vechi cât lumea. Pe care le reînvățăm în fiecare zi. Sau nu.

Aurelia Obreja 


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
6283

Cuv. Paisie Aghioratul și cei doi catolici care au venit la el să spună Tatăl nostru

Odată, povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi cato­lici. Unul dintre ei mi-a spus: – Hai să spunem „Tatăl nostru”! – Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare. Apoi mi-a spus: – Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi […]