Ștergarul

562

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! •

”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând.

La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni ... Acum, cred că e ștergarul care ne va înnoi pe toți: ca oameni, ca comunitate, ca duh. E ștergarul care așteaptă să fie lucrat: cu răbdare, cu blândețe, cu iubire pentru aproape, cu tărie și cu înfloriri de primăvară lăuntrică.

Desigur, avem multe teme pentru acasă, dar această lecție a smereniei, când Iisus le-a spălat picioarele apostolilor, este una dintre cele fundamentale.

Nimic nou. Adevăruri vechi cât lumea. Pe care le reînvățăm în fiecare zi. Sau nu.

Aurelia Obreja 


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
253

Nu investim aproape nimic în ceva în care merită investit

Acum doi ani, într-un cimitir am cântat cu câţiva copii orfani întreaga slujbă la înmormântarea nevestei unui patron care ne dăduse nişte bani şi care după înmormântare mi-a mai dat o sumă foarte mare de bani pentru mine, nu pentru pomenire. Şi am zis: „Nu este cazul în momentul acesta”. Şi mi-a răspuns: „Părinte, ia-i […]