Ștergarul

517

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! •

”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând.

La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni ... Acum, cred că e ștergarul care ne va înnoi pe toți: ca oameni, ca comunitate, ca duh. E ștergarul care așteaptă să fie lucrat: cu răbdare, cu blândețe, cu iubire pentru aproape, cu tărie și cu înfloriri de primăvară lăuntrică.

Desigur, avem multe teme pentru acasă, dar această lecție a smereniei, când Iisus le-a spălat picioarele apostolilor, este una dintre cele fundamentale.

Nimic nou. Adevăruri vechi cât lumea. Pe care le reînvățăm în fiecare zi. Sau nu.

Aurelia Obreja 


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
171

Când ne vin ispitele, să nu aruncăm vina pe ceilalţi

Ispitele sunt precum furtunile pe mare. Furtuna scoate la ţărm lemne, mizerii şi altele şi, astfel, marea se curăţă şi devine liniştită. Prin ispite se face curăţenia, apropierea de Dumnezeu şi, în final, omul devine „dumnezeu după har”. Toate sunt trimise şi dăruite de Pronia lui Dumnezeu, pentru ca să dobândim sănătatea noastră sufletească pierdută. Sănătatea […]