Ștergarul

507

• Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
dar cine ia ştergarul, acela ia cunună! •

”Ștergarul„ de Costache Ioanid, poezia pe care o recit de 2 ani în ajunul Învierii Domnului. De această dată, am simțit-o mai mult ca nicicând.

La început mă gândeam că e ștergarul pe care nu-l mai vrea nimeni ... Acum, cred că e ștergarul care ne va înnoi pe toți: ca oameni, ca comunitate, ca duh. E ștergarul care așteaptă să fie lucrat: cu răbdare, cu blândețe, cu iubire pentru aproape, cu tărie și cu înfloriri de primăvară lăuntrică.

Desigur, avem multe teme pentru acasă, dar această lecție a smereniei, când Iisus le-a spălat picioarele apostolilor, este una dintre cele fundamentale.

Nimic nou. Adevăruri vechi cât lumea. Pe care le reînvățăm în fiecare zi. Sau nu.

Aurelia Obreja 


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
2081

“Vino ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor…” | A doua zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Mitropolitană

La Catedrala Mitropolitană, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Părinte Mitropolit Vladimir, Preasfinţitul Părinte Ioan al Sorocii, Episcop Vicar mitropolitan a oficiat marţi, 20 februarie 2018, în cadrul Pavecerniței Mari, a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. În timpul slujbei au răsunat din nou cuvintele rugăciunii: “Vino ticăloase suflete împreună cu trupul […]