„Niște bătrâni”

1842

Cum să nu vină oare peste noi

Necaz și molimă – „divină comedie”,

Când ne-am semnat sentința spre infern,

Spunând că bătrânețea-i – maladie?

 

Și-n timp ce-nnebuniți de disperări,

Tot stăruim în rugăciuni, să fie bine,

Bătrânii îi uităm și-i renegăm,

Iar ei în liniște ne-așteaptă și...coc pâine...

 

Cât de puțin ne-a trebuit ca să aflăm

Noi înșine din ce suntem făcuți...

Că-i e rușine soarelui de noi

Și ne-a închis în case, reținuți...

 

O mamă și un tată, un bunic,

O bunicuță în cămară sau ogradă,

Trăiesc pe vechi și nu ne cer nimic –

Ei pentru noi se-nclină și se roagă...

 

Și-i ruga lor spre Domnul îndreptată –

Noi s-avem zile și să nu ne doară...

Ne-așteaptă înțelepții pe o vatră,

Iar noi suntem cu inima de fiară...

 

Dar ei au fost „mai tineri decât noi”

Și mai curați la suflet, că, se vede...

Și poate-om exista „după război”

Din mila lor, din lacrima de veghe...

 

Ce mult va trebui să ne rugăm

La dorul cel de casă și de țară,

Să ne deschidă porțile din nou,

Când am făcut iubirea de ocară...

 

Căci bătrânețea-i privilegiu și e dar,

Și poate-o vom gusta, având noroc...

De nu ne vor stârpi aceleași legi

Făcute tot de noi... s-avem soroc...

 

Și dacă, totuși, vom îmbătrâni,

Iar Dumnezeu s-a supăra pe noi, păgâni

Și-a spune că nu are-n ceruri loc,

Pentru că, am ajuns... „niște bătrâni”...?

 

Autor Diana Sava Daranuța


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
3583

Mănăstirea nu este o fugă de responsabilitățile vieții, ci o chemare dumnezeiască

Acea greşită concepţie despre mănăstirile de femei, pe care o împărtăşeai şi tu, este o cugetare lumească. Oamenii nu înţeleg că trebuie să existe o chemare dumnezeiască la această viaţă, chemare fără de care omul nu poate părăsi prin propriile puteri lumea cu plăcerile ei atrăgătoare şi amăgitoare, chiar dacă acestea sunt amestecate adeseori cu […]


Foto