În Duminica a II-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Numele Sfântului Apostol Toma este sinonim cu dorinţa de a te încredinţa de Învierea lui Hristos. Apstolul Toma a fost numit şi necredincios pentru că a dorit să constate fizic realitatea Învierii Domnului. Însă această dorinţă a lui duce la fericirea celor care nu caută vederea pentru încredinţare, ci acceptă prin puterea credinţei adevărul că Hristos a Înviat! Cuvântul Mântuitorului este foarte clar: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29). Între aceştia suntem şi noi, care credem şi mărturisim alături de Sfântul Apostol Pavel că „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).
Deși Toma nu a avut credință deplină în cuvintele Domnului Iisus Hristos, s-a încredințat de adevărul Învierii. Imnografii ne spun: Cine a păzit mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat îndrăzneala de a putea pipăi osul cel de văpaie? Cu adevărat cel ce s-a pipăit, că dacă nu ar fi dat coasta putere dreptei cele de lut, cum ar fi putut pipăi patimile care au zguduit cele de sus și cele de jos? Acest dar Tomii i s-a dat de a pipăi pe Acesta și a strigat: Domnul și Dumnezeul meu! Alcătuitorul se întreabă: Cum de s-a păzit mâna ucenicului nearsă? Cum de a îngăduit Dumnezeu? Iar răspunsul îl aflăm: Îndelunga lui iubire și smerenia fără de margini. Dreapta cea de lut s-a atins de osul de văpaie, apoi a primit puterea să mărturisească.
„Toma cu siguranță nu era de rea credință, nici nu credea cu ușurință. Era atent, deschis, sincer, sigur și adevărat. Era doar el însuși. Necredința sa bună L-a făcut pe Hristos să vina către el. Hristos I S-a oferit pentru sinceritatea sa. El nu i-a reproșat faptul că I-a cerut să-L vadă, să-L atingă. Toma îndrăznește, caută, investighează, întreabă. Caută Adevărul, pentru a avea contact direct cu acesta. Hristos nu are o problemă în a i-l oferi. El se întoarce pentru a-l întâlni. El se întoarce pentru fiecare dintre noi”, menționează monahul Moise Aghioritul.
Sfântul Apostol Toma Toma e un exemplu pentru noi astăzi: scepticismul nu e un păcat dacă aflarea Adevărului e preocuparea noastră ultimă și mântuitoare. Dacă e așa, atunci dovezile ne vor fi date de Dumnezeu Însuși. Acestea pot să nu fie acceptate de alții care nu au această preocupare — sunt mulți cei care n-ar crede „nici dacă s-ar ridica cineva din morți“ (Lc 16,31). Într-adevăr Cineva s-a ridicat din morți și profeția lui Hristos rămâne: ei tot nu cred. Dar dacă vom căuta vom găsi. Sau, mai degrabă, Dumnezeu ne va găsi, așa cum a făcut-o cu Toma. Atunci va depinde de noi să spunem, ca Toma, “Domnul meu și Dumnezeul meu!“.
Sursa: manastireacurchi.md
