Cum s-a dovedit părintele Rafail a fi un Înger

2536

După regula Sfinţilor Apostoli, preotul care a lovit un om este supus pedepsei canonice şi oprit de la sfânta slujire.

S-a întâmplat în anul 1977. Pe atunci părintele Rafail era un ieromonah destul de tănăr, nu de mult hirotonit la Mănăstirea Pecerska din Pskov. Odată, într-o dimineaţă însorită de vară, având o minunată dispoziţie sufletească, a intrat în biserica din peşteră cu hramul Adormirii ca să slujească Sfânta liturghie. Şi cei dintâi oameni pe care i-a văzut acolo au fost trei huligani beţi. Unul dintre ei, în hohotele de râs ale prietenilor, îşi aprindea ţigara de la candela din faţa icoanei Maicii Domnului.

Despre cele ce au urmat mai departe, după cum însăşi părintele Rafail a spus, îşi aminteşte vag. După cum au povestit apoi enoriaşii, martorii acestei scene, tânărul ieromonah l-a apucat pe fumătorul acela vesel de braţ (iar părintele Rafail era înzestrat cu o remarcabilă forţă fizică), l-a târât afară, în pridvorul bisericii şi i-a tras o lovitură, pe care şi astăzi şi-o aduc aminte martorii oculari…Şi în acel moment părintele Rafail şi-a revenit în fire.

Ca într-un film derulat încet-încet, el a văzut cum nefericitul huligan s-a desprins de la pământ, a zburat peste pridvor şi, prăbuşindu-se la pământ a rămas nemişcat…

Speriaţi de moarte, tovarăşii lui s-au repezit la el şi, uitându-se înspre părintele Rafail, l-au târât de mâini pe prietenul lor afară din biserică, spre porţile mănăstirii. Iar părintele Rafail, dându-şi seama că s-a întâmplat un lucru ireparabil şi că din clipa aceea nu mai putea sluji Sfânta Liturghie, s-a luat cu mâinile de cap şi a alergat cât îl ţineau picioarele la chilia părintelui Ioan, duhovnicul său.

Părintele Ioan în ceasul cela îşi săvârşea pravila monahicească de rugăciune. Dând buzna în chilia stareţului, fără să bată la uşă, părintele Rafail s-a prăbuşit în genunchi înaintea lui. Deznădăjduit, i-a destăinuit fărădelegea sa şi a început a-l implora să-i ierte acest păcate şi să-i spună ce să facă.

Iar părintele Ioan l-a ascultat cu atenţie şi l-a dojenit cu asprime pe ucenicul său:

– De ce ai venit sub epitrahilul meu? Nu tu l-ai lovit, ci Îngerul!

Cu toate acestea, i-a citit părintelui Rafail rugăciunea de dezlegare, i-a dat binecuvântare şi l-a trimis să slujească Sfânta Liturghie.

Extras din Arhimandritul Tihon Șevkunov Nesfinții Sfinți și alte povestiri, Editura Egumenița, 2013, pg. 357-359

Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1758

Vedeţi marea diferenţă între adevăraţii creştini şi noi, care nu facem aşa?

Sfântul Pavel, într-una din epistolele către Corinteni, ne spune să nu ne ducem la tribunalele civile cu pricinile noastre, ci să rezolvăm între noi problema. La ora actuală, 40% din cei care au primit pământuri sau au probleme cu moştenirile sunt la tribunale. Şi sunt creştini! Unii stau neîmpărtăşiţi de 14 ani, unii nu se […]

Articole postate de același autor
684

A treia parte a Canonului cel Mare de pocăință citită la Mănăstirea „Învierea Domnului”, Briceni

Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, a oficiat la Mănăstirea „Învierea Domnului” din orașul Briceni în miercuri primei săptămîni a Postului Mare treia parte a Canonului cel Mare de pocăință al Sfîntului Andrei Criteanul, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari. Prea Sfinția Sa a fost înconjurat de slujitorii sfîntului așezămînt, la slujbă participînd Preacuvioasa […]