Primăvara

1279

Pe aripi de păsări, venind, primăvara

Cuprinde în brațe pământul și zarea,

Sărută țărâna cu dorul fierbinte,

Și-aprinde-n semințe iubiri cu suflarea...

 

A iernii pecete topește și-o scoate,

Cu verde năframă îmbracă ogoare...

Cu zâmbet de înger se-alintă pe fețe,

Când trilul de păsări înalță cântare...

 

La sânu-i cel rodnic se-nghesuie pomii,

Grăbindu-i pe muguri să îmbobocească.

Și ea îi mângâie cu raze de soare,

Ca seva din vene cu flori să renască...

 

Și glia respiră cu aburi de ceață,

Cu lacrimi de dor se frământă izvoare,

Iar firul de iarbă ferice zvâcnește,

Covoare s-aștearnă, pe lunca din vale...

 

Răvașe din ceruri în suflet aduce,

Pe vise-nghețate le-nvață să zboare,

Tristețea alungă cu ploi și speranțe,

Trimisă de Sus și în veci călătoare...

 

Din fir de lumină și fir de mătase

Iubiri conturează cu plus de culoare,

În roșu și alb lângă inimi sădește

De ea împletite, cu drag, mărțișoare...

Diana Sava Daranuța


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1488

Rătăcire…

Doamne, poate am îmbătrânit? Dacă tot mai mult m-apasă cerul, Și la ceas mai des ca ieri privesc, Și îmi pare mai adânc ungherul…   Mi se-afundă pașii în pământ, Și îmi pare ceaiul ca pelinul, Nopțile sunt albe și-n decor, Îmi apare gândul ca străinul…   Parcă m-am legat de-un căpătâi, Pustiit și rece […]

Articole postate de același autor