Actualitate

Sfinții deportărilor…

67

Eu știu că nu prea v-ați gândit la ei,
De frică poate, chiar din nepăsare,
Atâtea chipuri s-au omis din amintiri,
Și nu au zi cu roșu-n calendare...

Ei nu au scris scrisori, decât spre cer...
Când își lăsau amprentele pe ziduri,
Și gropile comune când săpau,
Stiind că vor pleca atât de singuri...

Făcut-au garduri vii din carnea lor,
Și varul le-a fost plapumă-n morminte,
Zdrobit-au oasele cu șine de tractor,
Că să ascundă lacrimile sfinte...

Martiri s-au stins, dar n-a fost vina lor,
Cu semne de-ntrebare când plecară,
Nevinovații osândiți ca infractori,
Și pedepsiți de dragostea de țară...

Acasă pe ascuns îi mai boceau,
Și mirosea a moarte prin altare,
Pe-acei părinți, bunei ce se pierdeau,
În lagăre de mare concentrare...

Femei, copii, ai mei, ai tăi, ai lor
Care-ați avut un singur dor și-un sânge,
Eroii noștri, cei ai tuturor
O țară-ntreagă astăzi vă deplânge...

Iar voi, acei, ce poate ați uitat-
Să le aprindeți câte-o lumânare!
Căci făra ei suntem popor sărac,
Rămas, încă de-atunci... în închisoare.

Diana Sava Daranuta


Articole Asemănătoare
3330

Glossă (Viața)

Pe drumuri care duc spre nicăieri, Umbrit de liniști și neliniști trecătoare, Se pierde omul irosindu-se în “ieri”, Ca firul muribund de lumânare… Visând mereu la zile ce vor fi, Certând prezentul, ignorând un soare, Se stinge omul neferice într-o zi, Când nu mai vine „mâine”-n calendare…   Când zorii îl trezeau înduioșați, Și-i aduceau […]

Articole postate de același autor
195

„Fiule, dă-Mi inima ta!”

Imaginea aceasta a unei inimi curățite mă duce cu gândul la lipsa de inimă. Poți curăți ceva ce ai. Nu poți cutăți ceva ce nu ai. Societatea noastră este marcată de oameni lipsiți de inimă, care nu prea mai au ce curăți, că au dat-o, au vândut-o. Și-au vândut inima. Or, inima nu este un […]