Actualitate

Seri duhovnicești în alt format – Acatistul Maicii Domnului ,,Portărița’’

4215

În seara zilei de miercuri, 24 februarie, programul Serilor Duhovnicești s-a derulat cu mici modificări. Tradiționalul Acatist al Sfântului Duh a fost înlocuit cu Acatistul Maicii Domnului de la mănăstirea Iviron (Sfântul Munte Athos), cunoscută sub numele Portărița, căci ziua de joi, 25 februarie este închinată cinstirii acestei icoane.

Printre numeroasele chipuri prin care s-a făcut cunoscută Maica Domnului, icoana respectivă este una dintre cele mai cinstite. În timpul predicii, părintele-paroh Octavian Moșin a amintit că printre cele mai vechi icoane păstrate în biserica ,,Întâmpinarea Domnului’’, USM, este cea a Maicii Domnului Portărița. Ea este un dar adus de pe muntele Athos, fiind îndrăgită de enoriași, care au mărturisit despre puterea ei făcătoarea de minuni, fapt consemnat încă din perioada interbelică.

Părintele a explicat semnificația închinării la icoane, în contextul diferitor dispute în privința subiectului, apărute de-a lungul istoriei. Această cinstire trebuie înțeleasă drept o trecere de la chip la prototip. Creștinul nu se închină lemnului, ci persoanei reprezentate pe el. Astfel, biserica ortodoxă aduce adorație Domnului, preavenerare Maicii Domnului, venerare sfinților, admițând închinarea la sfintele moaște, icoane, simbolul crucii.

Bucură-te, Portariță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!


Articole Asemănătoare
18

Nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 10 iulie 2016, în Duminica a III-a după Rusalii. La Sfânta Liturghie, în bisericile ortodoxe s-a citit fragmentul evanghelic de la Sf. Ev. Matei (6, 22-33). La Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu preotul […]

Articole postate de același autor
1096

Singurul lucru care rămâne între noi şi Dumnezeu este dragostea

Mă întrebi de ce avem nevoie de un Dumnezeu, de ce ar trebui ca El neapărat să existe. Crede-mă că nu ştiu ce să-ţi spun, aşa cum nu aş fi ştiut ce să-ţi răspund dacă m-ai fi întrebat: „De ce omul are cap, de ce are inimă, n-am fi putut să fim ca şi copacii?” […]