Maica Domnului se roagă neîncetat pentru noi, acoperindu-ne cu omoforul milei și dragostei sale. Ori de câte ori o căutăm în rugăciune pe Preasfânta noastră Maică, ea ne sprijină și ne întărește. După Mântuitorul Hristos, ea este apărătoarea neamului nostru creștinesc. Neîncetat şi necontenit de secole și pentru veșnicie este alături de noi – noi însă o uităm. O uităm atunci când cădem în necredință și deznădejede, o uităm când pierdem timpul prețios al mântuirii pe lucruri de nimic, o uităm și atunci când nu găsim câteva clipe pentru ca cu dragoste si evlavie să-i adresăm câteva cuvinte de rugăciune.
Spunea părintele Ilie Cleopa: „Mult pot și sfinții lui Dumnezeu, dar nici unul cât Maica Domnului. Dacă nu era Maica Domnului în ceruri, între Sfânta Treime și noi, lumea asta se pierdea demult. Ea pururea stă în genunchi și se roagă Preasfintei Treimi.”
Prin Maica Domnului se unește cerul cu pământul. Ea este mijlocitoarea lumii care înalță rugăciunile noastre către tronul Fiului lui Dumnezeu. Durerea lumii, păcatele lumii, suferințele lumii sunt și durerea Maicii Domnului. Ea se roagă cu lacrimi cu noi și pentru noi. Și cât de necesar e ca fiecare dintre noi să-și aducă aminte inima cui este rănită de păcatele și greșelile noastre, cu ale cui lacrimi se spală șirul fărădelegilor noastre.
Ne aflăm pururea sub acoperământul Maicii Domnului, în ocrotirea ei, în cuprinsul dragostei ei. Și oricine dintre noi poate simți acest lucru dacă cu credință și evlavie o va cinsti, i se va ruga și va încerca să fie acel fiu sau fiică pe carea ar vrea să-l vadă în fiecare dintre noi.
Episcop Ioan (Moşneguţu)
