Am ajuns la praznicul Înălţării Domnului. Cât de frumos ne-am adresat de la Paşti noi, creştinii, unul altuia, cu cuvintele: „Hristos a Înviat!”. Prin aceste cuvinte ar fi trebuit să fim nişte mărturisitori ai Învierii şi să ne bucurăm de marea minune pe care o săvârşeşte Dumnezeu, dându-ne şansa unei vieţi veşnice fericite.
În acelaşi timp, ne bucurăm că avem un Dumnezeu care nu ne părăseşte, este mereu alături de noi, chiar dacă după patruzeci de zile s-a Înălţat la ceruri.
Mereu răsună cântarea proorocului Isaia: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu!”. Această realitate o simte şi o trăieşte doar cel care încearcă să-şi ducă viaţa după Evanghelie, învăţând să trăiască dragostea.
Hristos se Înalţă, dar este trimis Sfântul Duh, care face prezentă lucrarea dumnezeirii. Unde este rugăciunea cu osârdie, acolo e şi Dumnezeu. Astfel, în aceste clipe ale Înălţării Domnului să înălţăm şi rugăciunile noastre către Cel de Sus, cerându-i tot de ce are nevoie viaţa noastră.
Dar să nu uităm că rugăciunile noastre ar trebui să fie nu doar de cerere, dar şi de laudă, şi de mulţumire.
“Cum este hrana necesară trupului, așa este rugăciunea necesară sufletului. Rugăciunea are două aripi: iertarea și mila. Să ierți celui ce ți-a greșit și să dai celui ce-ți cere. Ea presupune nerăutate, pocăință adevărată și ținerea poruncilor”, ne învaţă părintele Dumitru Zamisnicu.
Orice sărbătoare ar trebuie să fie o bucurie. Să ne rugăm cu râvnă şi încredere, şi la sigur vom simţi lucrarea lui Dumnezeu.
“Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în același timp, de post și de priveghere. Postul slăbește patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri și-i daruiește harisme dumnezeiești.”, ne spune Sfântul Antim de Chios.
Nimeni nu s-a ridicat la Cer decât Hristos, pe restul Domnul i-a luat. Doar cu ajutorul Lui Dumnezeu se înfăptuiesc toate. Stăruind în virtute, renunţând la noi înşine, ne apropiem de Dumnezeu şi de aproapele. „Calea grabnică spre înălţarea în virtute a începătorilor este tăcerea buzelor, închiderea ochilor şi surzenia urechilor.”, zice Sf. Nichita Stithatul.
Fie ca Înălţarea Domnului să ne aducă lumină, căldură şi încredere.
Hristos S-a Înălţat!
Preot Octavian MOŞIN
