„Roadele” celor 7 ani de acasă…

5524

Când a murit, eu n-am simţit nimic. Nu e nici o lună de atunci. Mă trimiseseră de la ziar să fac un articol la Bruxelles. M-am întors pe Otopeni, am deschis telefonul şi am văzut că aveam un mesaj: „Îmi pare rău, Cristi”.

Bunicul meu care m-a crescut până la 7 ani murise într-o dimineaţă în care eu beam cafea în Belgia. L-au îngropat înainte să ajung acasă, în cimitirul din satul în care am copilărit, dincolo de calea ferată. În Teleorman. Mama nu a vrut să mă anunţe, s-a gândit, pe bună dreptate, ce aş fi putut face eu de acolo? Nimic.

Am stat cu mama la masă, singuri, fără mâncare pe masă, fără nimic, şi ea mi-a spus tot. Că era tot mai puţin conştient în ultimele zile. Că l-a întrebat, „tată, poţi să te mai rogi?”. El a zis „Nu”. Mama i-a spus, „atunci spune măcar «Doamne, ai milă de mine», spune de fiecare dată când te trezeşti.”. Şi a tot spus cuvintele astea, „ai milă de mine”. Dar ultimele lui cuvinte au fost, „Doamne, mi-am spart capul”. Şi după zeci de accidente cerebrale l-a făcut pe ultimul şi, ... s-a dus.

 Câteva zile mai târziu m-au trimis de la ziar să acopăr alegerile parlamentare în judeţul Teleorman. Am trecut prin satul meu, dar n-am avut curaj să merg dincolo de calea ferată. Ce puteam vedea? O cruce şi un nume. M-am uitat de departe, de dincolo de linii şi de trenuri. N-am avut curaj. Deşi tot ce-mi mai amintesc despre el sunt serile de vineri în care citeam împreună psalmi din Biblie: „Chiar de-ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine...”  Da, tu eşti cu mine.

 

www.adevarul.ro

 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
7176

Hristoase al meu, eu nu ştiu carte…

În 1960 eram diacon la mitropolia din Tesalonic şi am mers la o librărie religioasă ca să iau o carte: înăuntru l-am întâlnit pe părintele Leonida, predicătorul de atunci al Sfintei Mitropolii. N-au trecut nici două minute şi a intrat o bătrânică, în jur de 75 de ani. A dat bună ziua, a luat binecuvântare […]

Articole postate de același autor
3124

Colierul de iubire

Era prima aniversare a căsătoriei lor. Fotis voia să-i facă un cadou de valoare soţiei sale. S-a gândit însă să-i dea Ellisei libertatea de a alege. – Iubirea ta mă emoţionează mult, i-a zis Ellisa soţului ei. Îţi mulţumesc pentru că îmi dai dreptul de a alege. Aş vrea să mergem acum la magazin. – […]


Foto