Este foarte important să te rogi pentru tine, dar și mai important este să te rogi pentru alții. Atât de important, că în limba greacă există două cuvinte deosebite pentru rugăciunea obișnuită: rugăciunea pentru tine însuți și rugăciunea pentru altul. Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte și de alta pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul și care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Așa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat.
Avem exemple în Evanghelie, ca de pildă cazul paraliticului care a fost adus la Iisus în casă de către patru prieteni, pe targă și, pentru că nu au putut să ajungă la Iisus din cauza mulțimii care înconjura casa, atunci s-au urcat pe acoperișul ei și acolo, prin acea spărtură, care exista în orice casă romană sau israelită, l-au lăsat pe funii (așa cum lăsăm noi mortul în groapă), în fața lui Iisus. Iar Mântuitorul, văzând credința lor, a săvârșit minunea. Credința lor, a celor patru prieteni! Nu se spune că ar fi fost vorba de credința lui. Nici nu știm dacă el L-a rugat; Iisus nici nu l-a întrebat. Aici nu se face referire la credința sau necredința subiectului, ci numai la credința celor patru care-l aduseseră. Rugăciunea lor a fost eficientă, lucrătoare. Este foarte important și foarte generos, aproape divin, să înveți să te rogi pentru altul.
(Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rugăciunea, izvor de putere în încercările vieții, Editura Doxologia, 2013, pp. 54-55)
